luni, aprilie 30

Două numere 8

Am plecat dimineata din Targu Mures cu autocarul galeriei echipei FCM. Nu cunosteam pe nimeni si nici invers, desi noi am mai fost la stadion, uneori chiar in mijlocul lor. Drumul a fost lung, cu pauze multe si lungi, reusind sa ajungem cu doar cateva minute inainte de inceprea partidei. Din cauza masurilor de securitate, am fost nevoiti sa parcam intr-o zona destul de indepartata de zona oficiala a clubului si deci de tunelul de acces in teren. Inspiratia m-a facut sa il echipez pe micul meu fotbalist inca din autocar, in ciuda faptului ca ma simteam vinovat fata de ceilalti pasageri, insa acest lucru s-a dovedit hotarator: a reusit sa intre in teren, de mana cu Liviu Antal, cel pe care si l-a ales ca model. Daca mai punem la socoteala si faptul ca numarul 8 cel mare i-a daruit numarului 8 cel mic un tricou oficial personalizat al otelarilor, varianta pe care producatorul de materiale sportive Masita le realizat pentru participarea in Champions League, atunci reusita nu mai poate fi pusa la indoiala. La finalul meciului, micul fotbalist a plans cu lacrimi adevarate pentru ca nu a invins Otelul Galati. Spre cinstea lor, cei care au sarit sa-l consoleze au fost tocmai cei din galeria FCM Targu Mures, o mana de oameni inimosi despre care fotograful Sorin Pana a tinut sa imi spuna ca foarte rar a mai vazut oameni atat de civilizati intr-o peluza. Poate ca asa, fotbalul o sa il cheme spre el, dar in felul acela frumos si curat, in care jocul este pe primul loc, iar avantajele vin la pachet, in care parerea tribunei si stima de sine sunt cele mai importante.

duminică, aprilie 29

Desenele zilei

Ieri dimineata nu stiam ca o sa ne punem la drum, spre Galati. Stateam si desenam, vorbeam, faceam proiecte pentru ziua care incepuse cu obisnuita lectie de pian. La un moment dat l-am vazut pe viceprimarul orasului in care traim la Antena 1, postul local, explicand ce a facut, ce nu a facut si de ce. Dupa ce am tot incercat sa sunam in direct, in final ne-am urcat in masina si l-am asteptat sa iasa din studiourile din complexul Weekend. L-am rugat sa ne puna in legatura cu delegatia clubului FCM Targu Mures pentru meciul cu Otelul Galati. Zis si facut! Acum, suntem pe drum, catre meciul in care nu stim exact cu cine ar trebui sa tinem mai mult... Ii multumim domnului viceprimar Claudiu Maior pentru gestul sau. Valoreaza mult pentru noi.

Pentru care dintre ele sa ma bucur?

Anul trecut datele problemei erau cu toata altele. Echipele oraselor noastre se luptau una pentru titlu, alta abia resimtea grija unei posibile retrogradari. Acum, la distanta de numai un an, mergem la Galati cu mult mai derutati decat eram in urma cu un an. Pentru care dintre ele sa ne intristam? Poate ca intr-o buna zi.... Peste cateva ore pornim cu galeria echipei noastre din Targu Mures, ca sa asistam la o confruntare (pentru noi) fraticida.

miercuri, aprilie 25

Un pahar de vin, o scrisoare, niște gânduri

In urma cu doua seri am dat cu ochii de o postare pe FaceBook din care aflam ca doi dintre "friends" se afla La Barca del Salamanca, la o masa, tihnind laolalta cu o licoare de pe meleagurile lui Don Quijote. Eu, la mii de kilometri distanta, asemeni unui copil care priveste cu nasul lipit de geamul restaurantului, mi-am imaginat ca aceea este si masa mea, ca paharul reversand buchetul sec ma asteapta. M-am bagat in vorba, am primit raspuns pe loc, iar "am vorbit".
Altadata, astfel de povesti aveau parte doar de ochii celor care le traiau efectiv, iar sticla care despartea cele doua lumi in cea de acolo si cea de acasa era mai mult decat concreta simata. Astazi, scrisorile au murit, poate si pentru faptul ca nu prea am mai avea ce sa ne povestim... traim laolalta, fara sa stim, fara sa ne cunoastem decat din ecranul tot mai mic si mai eficient.
Iar vinul, tot mai putin si mai prost.

marți, aprilie 24

Karting cu pedale prin parcul din Tiglina I


In copilaria mea nu exista nimic pe acest loc, era un maidan intre trei cartiere complet diferite intre ele: Micro 17, cartier de case si blocuri asezate de-a valma, Micro 19 cartier muncitoresc cu blocuri in care lucratorii noului Combinat Siderurgic Galati stateau stivuiti in blocuri cu zece etaje si Tigina I, cartierul noilor elite proletare, mult mai aerisit si mai mobilat cu tot felul de giumbujlucuri arhitectonice. Pentru ca la constructia acestui megaobiectiv au participat si specialisti din alte tari, o intreaga zona din acest cartier purta numele "La francezi".
Am petrecut o ora si douazeci de minute la pedale, fara sa para ca oboseala se poate instala atunci cand iti place ceea ce faci, ceea ce m-a facut sa ma intreb daca nu ar merita efortul pentru a achizitiona un astfel de vehicol.
In plan departat se poate observa una dintre sculpturile in metal care au schimbat fata orasului. Atunci cand au fost instalate, mai ales pe faleza Dunarii ele au fost contestate vehement. Astazi ele au devenit embleme ale orasului nostru cel indepartat.
Asa s-a intamplat sa pedalam in Galati.
.

luni, aprilie 23

La popas, aceasta intamplare simpla


A fost o vreme in care tihna nu imi pria, ba chiar reusea sa imi genereze o stare de agitatie mentala, un discomfort greu de explicat. Mi se parea ca viata trebuie sa fie o calatorie continua, fara prea multe analize si concluzii legate de cele pe care le traisem si care, oricum, nu mai puteau fi corijate. Ma amageam spunandu-mi ca am invatat cate ceva din fiecare intamplare si ca ele nu se mai pot repeta decat daca eu asa as dori.

Cu toate ca nu calatorim atat de des cat ne-am dori, cu toate ca mereu suntem presati de programul zilnic de la care ne ingaduim derogari in mod absolut exceptional, ne-am facut un obicei din a face mereu o oprire in statia de benzina din Adjud, la popas. De fiecare data pentru o inghetata pe bat, cu rom.

Ne-om aminti mereu de aceasta intamplare simpla....

duminică, aprilie 22

Trecator prin Pasul Oituz




Lasam in urma Pasul Oituz si ne asternem la drum catre casa, taind impreuna cu soseaua podisul inalt dintre Tirgu Secuiesc si Brasov.
Cu doar cateva minute in urma eram in Moldova, acum redevenim ardeleni, iar distinctia aceasta este facuta de o modesta borna asezata la marginea drumului.
Cateva pietre rostuite intr-o banala borna de hotar faceau in trecut obiectul unor confruntari, adesea sangeroase.
Astazi cei care strabat acest Pas, nu mai au aproape nici o emotie, nu mai au nici un interes pentru povestile pe care acest reper le aduce cu el din istorie. Grijile marunte, de multe ori meschine, au luat locul oricaror trairi patriotice.

Ei nici nu stiu ca au trecut pe langa SISI.

Location: Oituz, Bacau

Amaizing land of choices


Adjud, oras de rascruce, in care saracia si deznadejdea se vad la orice pas, in Duminica Pastelor Blajinilor, am descoperit inca o dovada ca imaginatia romanului nu are limite, mai mult decat atat, ea contribuie activ la impunerea unor tendinte noi, greu de imaginat chiar si in lumea modei cu staif, deprinsa cu cele mai mari extravagante.
Va prezentam imaginea casei de moda Adjud, pe podiumul de asfalt din fata cimitirului orasenesc, intr-o prezentare a colectiei de primavara. Am remarcat stilul liber, curajos al croielii, aerul neglijent in care se poarta sacoul, dar mai ales tocurile si fetele scalciate ale pantofilor, foarte potriviti pentru niste evenimente pretentioase, cat si pentru o miuta rapida in coltul strazii.
In ciuda tuturor contestatarilor pentru care sloganul "Land of choices" a facut obiectul persiflarii obsesive, modelul din Adjud ne-a demonstrat inca o data, daca mai era nevoie ca traim intr-o tara incredibil de interesanta si in care schimbarea se afla cu adevarat la orice pas.



Location: Adjud, Romania - Amaizing land of choices, 22.04.2012, pe la pranz...

sâmbătă, aprilie 21

Spot


Am trait si bune, dar mai ales rele. Sau poate doar mi se pare mie, poate ca am uitat sa ma mai compar cu cei mai napastuiti.

De multe ori incerc sa ma desprind de propria persoana si sa incerc sa ma privesc ca un observator referential, rupt de toate amanuntele pe care doar eu le stiu, de "pelinul" pe care altii nu cum sa-l simta. Pentru ei doar "fotografia" conteaza, doar ceea ce se aseaza in fata spotului lor.

Imi amintesc cum in urma cu multi ani il invidiam pe unul dintre colegii mei de generatie din liceu. Mi se parea ca viata lui era perfecta, ca nu avea ce sa isi doreasca mai mult. Primul la scoala, mereu imbracat cu cele mai chic haine, incaltari, posesorul unei fabuloase colectii de viniluri....

L-am reintalnit acum, peste ani, o simpla fotografie pe o cruce de piatra. Chiar si in aceasta ipostaza, privirea lui sigura, aproape trufasa, mi-a sfredelit retina. Am mai gasit puterea sa salut doi batrani asezati pe banca de langa alee. Ii cunosteam, ei nu. Cui i-ar mai folosi?

M-am indepartat, apoi m-am intors si i-am privit. Daca as fi putut sa-i rupt din cadrul in care se aflau si as fi reusit sa-i mut ca intr-un colaj intr-un parc, atunci as fi putut sa-i suspectez ca ar fi doi batrani fericiti, consumandu-si povestea comuna...

vineri, aprilie 20

Bucurie



Intr-o seara de primavara, umeda si racoroasa, intre mici satisfactii si inerente dezamagiri, inainte de a merge la culcare. intr-un apartament semipustiu, cateva momente de bucurie curata fac diferenta intre o calatorie chinuitoare si una menita a strange amintiri de neuitat.
A devenit aproape un ritual ca in fiecare seara sa ne incheiem ziua la "masinute", sa ne invartim pe pista inundata de lumini difuze si sa pregatim astfel poate cel mai frumos vis de noapte pentru fiecare dintre noi, soferii de ocazie ai unei bucurii atat de materiale: tata si fiu alergand pe o sosea a fericirii de moment.
.

marți, aprilie 17

Zi de sarbatoare pentru strabunica

O vedem rar, prea rar fata de cat ar merita, fata de ceea ce ii datoram. Strabunica noastra, impartita mereu intre bucuria de a ne revedea si tristetea unei noi despartiri. Fara sa o spuna nimeni, spaima ca aceasta ar putea fi chiar ultima sta la masa cu noi, asteptand momentul in care sa devina realitate concreta.
La fiecare revedere se petrece acelasi lucruri, bucuria si intristarea amestecandu-se, contopindu-se in momente de viata apasatoare, insa dureros de dragi. Chiar si asa, intalnirile acestea par sa fie cu adevarat un balsam pentru suferintele stiute, poate chiar si pentru cele nestiute. Pret de cateva minute rabufneste mandria apartenentei la un neam de oameni gospodari, deprinsi a fi fruntea satului. Atunci, trecand peste toate durerile, lacrimeaza de bucurie doar pentru ca ne vede, pentru ca simte ca-i merge neamul mai departe. Numele este important, iar ea simte ca l-a dat pe maini bune.

Location: Galati

Cu radarul la canal




Nu avem nimic cu ei, uneori ne sunt chiar simpatici, mai ales atunci cand din vina lor sau poate numai din cauza unui ghinion absolut intamplator, acestia se plaseaza in ipostaze caraghioase. Asa sa intamplat si cu cei care ne pandeau de pe partea opusa a drumului, chiar in fata Mausoleului Marasesti, sperand "sa ne vanda" cateva puncte de penalizare pentru viteza peste limita legala.
Ca sa nu ramanem datori, i-am pozat si i-am postat in ipostaza lor de pandari ... la canal.


Location: Marasesti, Romania

luni, aprilie 16

Trecator fugar prin Cheile Bicazului



Am lasat in urma biserica din Ditrau, cu tot cu povestile ei si ne-am grabit sa trecem pasul dintre Ardeal si Moldova, taiat prin bazaltul care desparte provinciile surori. Drumul urca serpuit, iar gropile din asfalt fac dificila incercarea de a contempla peisajele cu adevarat incantatoare. Chiar si asa facem totusi cateva fotografii din fuga masinii, nutrind speranta ca ele vor reimprospata, din cand in cand, emotia primului drum prin Cheile Bicazului.


Location: Adjud, Romania

Biserica din Ditrau

Calatorim.
In prima zi de Paste, am pus in traista de merinde ouale festite, drobul mestesugit cu miroase bine alese si cozonacii gatiti cu sclipitura de zahar rascopt in pojghita de ou. Astfel pregatiti ne-am zis drumeti si am pornit pe Cheile Toplitei.
Nu ne grabim, iar drumul abia refacut, ne lasa tihna de a vedea frumusetile pe care le strabatem.

In drumul nostru catre Cheile Bicazului, ne-am oprit pret de cateva minute, la biserica din Ditrau, o localitate foarte mica, aflata in drumul catre Gheorghieni. Ceea ce sare in ochi din prima secunda in care o zaresti, cu mult inainte de a intra in localitate este contrastul evident dintre maretia bisericii si dimensiunile mai mult decat modeste ale localitatii in care a fost ctitorita.
Fara a sti daca povestea este adevarata, se pare ca acest paradox s-a nascut din frustrarea unui om nevoit sa isi abandoneze rosturile vietii sale de taran de sub munte si sa plece peste ocean in cautarea unei vieti mai bune.
Intr-un fel poate ca a si reusit asta, insa pretul platit, pare sa nu mai lase sansa unei justificari.
Odata ajuns la batranete, toata agoniseala bejaniei sale nu a avut cui sa o lase. Dorinta reusitei cu orice chip, l-a insingurat. Poate tocmai din dorinta de a nu-si lasa sufletul prizonier al zadarniciei pe care singur si-a urzit-o, intr-un ultim gest de razvratire, el a ales ca toti "argintii " lui sa se intoarca in locul in care a vazut lumina zilei, chiar daca nici cei din neamul sau nu il mai asteptau.
Astazi, biserica din Ditrau isi duce propria poveste mai departe, afisand trufas o maretie indoielnica, atata timp cat comunitatea mult prea mica se vede pusa intr-o situatie si mai paradoxala decat cea despre care am vorbit.

Trufia binefacatorului din exil, ii loveste peste timp prin chiar grandoarea ctitoriei sale, costurile intretinerii acestui lacas fiind o grea povara. Cu toate acestea, pentru drumetul ajuns pe aceste meleaguri, biserica din Dirtrau este un adevarat prilej de revelatie, cu atat mai mult cu cat aceasta poveste le ramane straina.



Location:Bicaz

duminică, aprilie 15

De ce să ne întristăm?

Am vazut aseara cum se poate intoarce spatele idolilor de mai ieri, carora gloata ar fi fost in stare sa le ridice piedestal chiar si cu mainile goale.

Otelul, echipa pe care o iubim pentru ca este a noastra, incearca sa se regaseasca, sa isi vindece bolile care o macina din interior. Amputarile par inevitabile, asemeni unei primeniri dureroase. Neputinta isi are motivatiile ei, cele mai multe nespuse, iar viitorul celor care acum un an erau un monolit nu mai pot sa-l intuiasca nici macar ei.

M-au intristat suporterii care au gasit de cuviinta sa plece inainte de sfarsitul partidei cu Steaua, ba chiar huiduind si injurand birjareste pe aceeasi jucatori pe care i-au purtat pe umeri, le-au strigat numele si le-au jurat recunostinta vesnica.

"You'll never walk alone" se canta si la Galati, dar cei mai multi nu prea inteleg ce canta!
.

Veniți să luați Lumina


Aflu chiar acum de la stiri ca in judetul Mures Lumina a ajuns cu intarziere din cauza vremii. Daca pun aceasta veste cataclismica alaturi de faptul ca primul marketer ortodox roman, prea(ne)fericitul Daniel a pus pe piata candela binecuvantata, cu surle si trambite, incep sa cred ca Apocalipsa este aproape. Pretul pe care il socotesc a fi nesimtit de mare ma umple de o lehamite vecina cu greata.

Ignoranti, ca sa nu ne trezim habotnici, noi am adus lumina de la biserica noastra fara sa stim ca ea inca "nu sosise", cu o lumanare pusa intr-o cutie de plastic. Ea ne lumineaza palid peretii casei in care, deja, "mosul Ene-i pe la gene".

Si, ca un facut, cineva de sus a amanat ploaia pana ce noi am trecut pragul casei. Oare ar fi trufie daca ne-am amagi ca a facut asta numai pentru sufletul nostru... bun?

Am adus lumina învierii acasa

vineri, aprilie 13

Un mic dejun în șa sau postul negru din Vinerea Mare



A devenit (aproape) un ritual ca fiecare dintre lectiile de pian sa se incheie cu premierea "studentului studios" cu saratele. Doamna profesoara are mereu pregatite cateva, atat cat sa ne ajunga pentru un mic dejun in saua bicicletei pana la gradinita.
Bineinteles ca avem si acasa, exact aceleasi saratele, insa ele zac nebagate in seama, ignorate complet. Singurele care conteaza, care sunt savurate pana la ultima firimitura sunt cele pe care le capatam, zi de zi, impreuna cu stiinta amestecarii sunetelor.

Asa, din simplitatea unui gest, diminetile noastre capata gust de "sare in bucate".

joi, aprilie 12

Joia Mare, ziua când se vopsesc ouăle



In sfanta Saptamana Mare fiecare zi isi are semnificatia ei plina de talc, fiecarei intamplari, oricat de banala, fiindu-i atribuit cate un sens.

Aproape fara legatura mi-am amintit ouale vopsite cu foi de ceapa ale bunicii de la Chiraftei, covata crapata in care dospea aluatul pentru cozonaci, ochii blanzi si umezi ai primului miel sacrificat de bunicul.

Mi-e dor de mirosul de tamaie din Joia Mare iesind din fierul de calcat cu jaratic cu care ai mei mergeau sa alunge spiritele rele din locul de odihna al dreptilor nostri.

An dupa an...

marți, aprilie 10

Ploaie prin păr

Intr-o zi foarte calda din ultima mea vara de licean, putin inainte de bacalaureat, am plecat de la scoala dupa pauza mare in parcul copiilor din Ţiglina I. Imi amintesc si acum fiecare carusel, pista de karting serpuind printre leagane si balansoare, insa nu am sa pot uita niciodata imensa tabla de sah placata cu lespezi de marmura, albe si negre, peste care se aflau piesele cat o jumatate de stat de om. Acolo am mers cu dorinta de a pacali zapuseala care incepea sa fie tot mai chinuitoare. Am fumat cocotat pe unul dintre caii de lemn ai unui carusel din preajma, aproape fara sa prind de veste ca s-a pornit o ploaie torentiala. Cand am realizat cum ploua, cu spume, am mers pe tabla de sah si am inceput sa mut piese, imi amintesc clar, cele albe. In scurt timp racoarea a ajuns pana la piele, iar parul, nefiresc de lung pentru un licean, mustea.
Imi amintesc destul de des ziua aceea. De ea se leaga o emotie pe care am trait-o o singura data in viata.
Astazi, intr-un fel destul de impersonal, piesele negre au mutat iar, insa sahul in ploaie a ramas in spate, departe. Piesele acelea, albe sau negre, au ramas niste simple himere.

sâmbătă, aprilie 7

Bicicleta albastră

Se intampla de multe ori ca viata sa aseze nedreptatea la omului nevinovat, sa-l faca sa o priveasca in fata, ba chiar sa-i ofere strachina lui saracacioasa. Astazi, la patru luni de la dimineata nefirescului mos Neculai care ne-a vizitat ca sa ne fure bicicletele, Szilard a completat locul care ramasese gol, darul sau fiind un prilej de maxima bucurie.

In timpul in care priveam satisfactia cu care pedala copilul meu mi-am amintit ceea ce am simtit atunci cand am vazut ca bicicletele noastre au disparut de pe palierul apartamentului scarii blocului, dar mai ales intamplarea care a urmat. Dand dovada de o mare lipsa de inspiratie, i-am spus copilului ca ne-au fost furate, pur si simplu. A inceput sa planga cu sughituri, intr-un fel pe care nu il mai vazusem pana atunci, fara ca eu sa mai pot sa-l potolesc.

Aflat sub presiune, pentru ca indiferent ce incercam eu sa-i mai spun nu mai avea niciun efect, mi-a venit ideea sa bat in usa unui vecin pe care copilul il simpatizeaza si sa-l rog sa vina el si sa-i spuna ca el a vazut ca bicicletele aveau pana si ca le-a dus la reparat, dar ca urmeaza sa le aduca inapoi imediat ce vor fi gata. Asa am reusit sa domolesc o suferinta pe care nu o credeam posibila, mai ales la o astfel de dimensiune.

De astazi, bicicleta albastra isi incepe povestea alaturi de noi, poate una mult mai norocoasa decat aceea de care a avut parte vechea noastra bicicleta rosie.
.

Șotron și logopedie


Uneori ne scapa amanuntele, unele chiar importante. In urma cu cateva saptamani doamna educatoare mi-a atras atentia asupra faptului ca Stefan are o problema de dictie, si anume ca are tendinta de a-l inlocui pe "ș" cu "s". Initial mi s-a parut a fi o gluma, dar ulterior am remarcat si eu acest lucru. Chiar daca frecventa cu care se intampla asta nu era una ingrijoratoare, in scurt timp a inceput sa mearga la logoped o data pe saptamana, dar mai ales am inceput sa facem zilnic exercitii de dictie, motiv pentru care am incropit un joc de cuvinte adaptat nevoilor noastre din acest moment:

"...șase școlărite șatene de la școala șaptezeci și șase șoșotesc pe un preș despre șapte secrete cu care să câștige la șotron..."

Poate ca nu este cel mai reusit joc de cuvinte, insa acesta incepe sa ne rezolve problema pe care ne-au aratat-o altii. Noi doar am adaptat-o la ceea ce ni se intampla, uneori, in drumul catre gradinita.

Cum ar fi daca toate s-ar rezolva cu cate un joc de cuvinte?
.

joi, aprilie 5

Puiul de cires

Chiar daca era ziua pacalelilor, in drumul spre Idrifaia ne-am oprit si am mai cumparat un pom fructifer, un cires de luna iunie.
Chiar daca nu am reusit sa curatam chiar toti pomii batrani de pe mosia noastra de pe dealurile Tarnavei, totusi, am reusit ca pe marea lor majoritate sa-i pregatim pentru apropiata febra a florilor.

Am gasit un loc bun, cu pamant odihnit, numai bun sa primeasca radacinile firave ale sarmanului "betisor cu muguri". Am sapat o groapa la jumatatea unui stat de om, am pregatit-o cu gunoi de grajd, apoi am asezat puiul de cires in locul pe care i l-am harazit, cum gandul la verile incinse in care vom cauta racoarea fructelor sale.

O sa vina alte zile ale pacalelii, dar pentru noi aceasta zi urmeaza sa aiba si o semnificatie foarte concreta, o certitudine a vremurilor care vor veni. Oare mai are timp sa infloreasca si in acest an?

Şcoala altfel - cinema 3D



Mereu se intampla sa primim cate o dovada a faptului ca indiferent de cat de mult ni se schimba viata la suprafata, in adancurile sufletelor noastre, chinuite sau radiind fericirea, indiferent, se pastreaza si lucreaza la fel aceleasi resorturi ale copilariei noastre, ale copilariei parintilor si ale copilariei tuturor "dreptilor nostri".

"Scoala altfel" a avut in grupa buburuzelor de la Gimnaziul Romulus Guga din Targu Mures si o zi dedicata celei de a saptea dintre arte, dar altfel decat ne obisnuisem noi cu notiunea de Cinema. De data aceasta, avand si sprijinul primariei locale, am aflat cu emotie ce inseamna "Cinema 3D".

Şcoala altfel - la gradina zoologica

Toate bune si frumoase. Cu catel si cu purcel, toata grupa buburuzelor s-a pornit catre Platoul Cornesti,locul in care se afla gradina zoologica din Targu Mures, cu intentia de a bifa inca o actiune reusita in cadrul proiectului "Scoala altfel".

Odata ajunsi pe platoul Cornesti am constatat ca intentiile laudabile sunt uneori umbrite de faptul ca punerea lor in aplicare se face fara sa se tina cont de amanunte, insa tocmai ele sunt cele care pot sa compromita definitiv si cea mai interesanta, mai buna idee.
Tinand cont de faptul ca toate unitatile de invatamant din oras fac aceleasi lucruri simultan,era de asteptat ca afluenta copiilor sa fie una deloc de neglijat. Oricare dintre alei erau aglomerate, iar la intrarea in gradina zoologica se forma in mod constant o coada deloc mica. Sincer, am fost mirat de faptul ca administratorii nu au gasit de cuviinta ca in aceste zile sa lase intrarea libera, sau sa introduca o taxa de grup.

Una peste alta, experienta ramane una interesanta, in care ideea de "scoala altfel" isi gaseste justificarea, mai ales ca ne-a ajutat si vremea. Dupa ce in cursul diminetii am avut parte de o ploaie marunta, la ora la care am ajuns in gradina zoologica soarele isi aratase deja fata.
.

miercuri, aprilie 4

Şcoala altfel – la SMURD – 2%


Proiectul ar fi interesant daca nu ar fi perceput ca o activitate optionala, ca o umplutura cu ceva a ultimei saptamani de scoala inaintea sarbatorilor pascale. Cum s-ar spune, in saptamana aceasta se renunta la programa obisnuita, accentul fiind pus pe excursii in natura, vizite la diverse obiective prin care copiii sa ia contact cu lumea concreta, cu frumusetile si cu neajunsurile ei, sa fie partasi la bucatile din rutina cotidiana care fac societatea sa functioneze.

Grupa noastra, a buburuzelor, si-a inceput saptamana cu (poate) locul cel mai fascinant pentru mintile lor curate, nevinovate: SMURD Targu Mures. Beneficiind de bunavointa unuia dintre stalpii acestei citadele a solidaritatii umane, medicul Simona Bratu, i-am vizitat pe cei care salveaza vieti, zi de zi, cu aerul unei normalitati care pare sa nu mai existe. De cele mai multe ori nestiuti, oamenii acestia sunt atunci cand lucreaza chiar “Mana lui Dumnezeu”…

Am plecat de acolo avand fiecare in mana cate un calendar prin care Fundatia pentru SMURD ne reaminteste faptul ca putem sa sprijinim aceasta perla a sanatatii romanesti redirectionand 2% din impozitul pe care il platim.

Uneori, chiar acesti 2% pot face diferenta dintre viata si moarte! 2%, atat!
.

marți, aprilie 3

Karaoke in duet

Cat de rare sunt aceste momente! Poate ca tocmai din acest motiv sunt atat de frumoase.

Oare de cate ori ni se intampla in viata ca bucuria unei clipe sa eclipseze toate necazurile zilei, toate nemultumirile justificate sau nu, toate neimplinirile vietii pe care o traim?

Imi este draga aceasta fotografie mai ales pentru ca surprinde una dintre putinele secunde de nemurire pe care viata ni le scoate in cale atat de rar, un moment de fericire vulcanica, de flux navalnic al sangelui care ne leaga.

Karaoke, intr-o zi de duminica, tata si fiu, duet....

luni, aprilie 2

Ciulama de urzici a la Idrifaia


Cand eram copil, la fiecare inceput de primavara exista o febra greu de descris in toata familia ca nu cumva sa treaca vremea urzicilor abia inverzite. Mama tinea foarte mult sa ne administreze cateva "doze de sanatate", iar pentru a preveni mofturile noastre se straduia din rasputeri sa fabrice fel de fel de povesti, care mai de care mai zeloasa in a ne explica noua cat de sanatosi si de vigurosi urma sa fim dupa ce mancam ciulamaua de urzici.

Ieri, am adunat de pe mosia noastra de la Idrifaia doua pungi indesate bine, desi aveam experienta anilor ecuti in privinta dificultatii curatarii acestor trufandale.

Acum cateva zile am primit cu mare bucurie un mail de la un om deosebit in care imi spunea cat de dor ii este ciulamaua de urzici... Astazi, am simtit inca o data cat efort cere o simpla fiertura din frunza de urzica: mai bine de trei ore am curatat si spalat frunzele catorva portii.
.

duminică, aprilie 1

Logo Sodera



Am incercat sa gasim un logo cat mai sugestiv pentru Sodera.ro, firma care urmeaza sa ne ofere hosting-ul pentru un proiect foarte drag noua, un site care incearca sa combine bloggingul cu muzica si cu vacanta. Pentru ca se apropie tot mai decis vara, de astazi incepem sa pregatim al doilea sezon de... blogstock.ro

Poate ca anul acesta o sa fim mai multi si o sa reusim sa facem din vacanta viitoare o frumoasa poveste 2.0

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner