miercuri, martie 11

Exerciții pentru coloana vertebrală

Exista momente in viața in care trebuie sa alegi, singur, sau prin interpuși.
La început aleg părinții pentru tine, iar tu, dincolo de revoltele de moment, respecți autoritatea lor pentru ca, instinctiv, ei iti doresc binele. Acest bine nu il înțelegi, dar părinții, atat cat ii duce capul, încerca sa iti găsească drumul pana la răscrucea din care sa stie ca ai maturitatea de a alege singur, dar si de a răspunde pentru ceea ce ai ales. Atunci, matur sau nu, începi "sa dai cu capul de sus", sa cazi si sa te ridici, ciclic, si treci prin toate cele care ti se arata. Traiesti impreuna cu propriile alegeri, esti suma tuturor raspântiilor pe care le-ai întâlnit, dar mai ales a cailor care ti s-au părut in acele clipe mai bune.
Târziu, gârbovit de fiecare succes sau eșec, măcinat de fiecare dintre aceste "picături chinezești", ajungi sa alegi tu pentru copilul tau, cel care va purta întreaga viața amprenta resemnării tale din acest moment. Obosit, demotivat de relativul pe care l-ai acceptat din comoditate, ajungi sa alegi si pentru el varianta cea mai simpla pentru el, dar mai ales pentru tine, fara sa mai observi faptul ca nu vârsta ci mintea ti-a îndoit coloana vertebrală si a schimonosit-o iremediabil.
Din aceasta poziție, tu continui sa alegi pentru copilul tau, fara sa te gândești la ultima etapa, aceea in care va ajunge sa aleagă el pentru tine, pensionarul apăsat de boli si resentimente, coplesit de regrete tardive.
Atunci, cand tu devii povara, cand alegerile nu mai sunt la tine, atunci iti vei dori cel mai mult ca macar coloana sa iti fie dreapta si sa mori in picioare. Atunci, ca un exercițiu cinic de aducere aminte, pentru tine o sa aleagă exact cei pe care i-ai învățat sa stea cu capul plecat si îndoit de spate.

Copilul meu, sa ma ierți daca am sa aleg greșit! Sint gata sa platesc pentru ca am vrut sa cresti drept.

miercuri, mai 7

Dor de celălalt acasa


miercuri, aprilie 23

duminică, aprilie 13

Noi vrem!


Călcăm mereu pe rămășițele oamenilor care au vrut mult, mai mult decât le-a fost puterea, mai mult decât ar fi putut suporta chiar si dacă ar fi atins, printr-o minune. Minunea la care au sperat prostește, împotriva oricărei fărâme de logica. Au vrut minunea si atât. Au vrut si nu au putut, s-au frânt.
Noi, la fel de trufași, călcăm pe trupurile lor întinse covor, fără să mai avem remușcări, fără rețineri mimate. Noi vrem, noi credem ca putem! Noi nu ne mai uitam pe ce călcam pentru ca vrem, vrem, vrem!

"Cand imi doresc ceva, mi-l fac poveste și atunci este ca și cum l-aș avea" (C.B.)

Și in această dimineața mi-aș fi dorit sa fiu eu Dorian, chiar daca nimeni nu ar fi simțit....

sâmbătă, martie 8

Ți-am dat cei șapte ani de acasa?


Ți-am dat șapte ani de acasă

... asa cum m-am dumirit eu mai bine, asa cum m-au ținut puterile si m-a ajutat mintea. Cu siguranță s-ar fi putut mai mult, insa eu ma bucur pentru ca nu a fost mai puțin, pentru ca am avut sănătatea, dar mai ales răbdarea sa te aștept sa cresti, sa începi sa mergi pe propriile picioare si sa pui in cuvinte toate gândurile pe care le ai. Nu a fost ușor, dar am făcut tot ceea ce am putut pentru ca tu, copilul meu, sa cresti curat la minte si la trup, atât cât m-am priceput.
În toți acești șapte ani am privit in jur, insa nu ca sa te compar pe tine cu alți copii, ci ca sa vad daca tu ai putea sa ai mai mult, mai bun, mai curat. Nu am reușit de fiecare data, insa am încercat, de multe ori chiar împotriva unei logici elementare, dar m-am străduit.
Copilul meu, in aceasta dimineața ai depășit o bornă importantă din viața ta, din viața noastră defapt. Te vei întoarce in acest punct de foarte multe ori in viața atunci cand vei face fapte bune, corecte, dar mai cu seama vei fi întors aici atunci cand faptele tale nu se vor ridica la Înălțimea curățeniei pe care am încercat să ți-o insuflu.

Șapte ani! Șapte ani de acasă tocmai s-au strâns mănunchi.
La multi ani, fiul meu!

miercuri, martie 5

Blowing in the wind

"De câte ori omul în sus va privi
Până cerul să-l vadă-ndeajuns?
Cât de multe urechi necesare le sunt
Ca să audă al drumurilor vânt?
Câţi mai au de murit ca să afle în sfârşit
Că oameni prea mulţi au murit?

Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt,
Răspunsu-i vânare de vânt."

(Traducere: Adrian Păunescu, unul dintre ctitorii acestei biserici)

miercuri, februarie 12

Am îmbătrânit intr-o zi de miercuri








"Dacă închid ochii, aud cum nimeni nu se gân­deşte la mine" (T.C.)

miercuri, februarie 5

Broscuța de lemn





Ce poate sa spună sărmana intr-o "miercurea fara cuvinte"?

miercuri, ianuarie 15

Copilăria fără prea multe cuvinte






"Cel ce a avut copilarie luminoasa si fericita si-a adunat comoara nesecata in care-si gaseste mangaiere si in cele mai dureroase clipe ale vietii." (Wilhelm Wundt)

sâmbătă, decembrie 21

VirtualKid Oil Company

Privim neputinciosi la toata nebunia care inconjoara lupta hienelor care s-au napustit asupra  tuturor resurselor pe care le mai are aceasta tara, la pasivitatea politicienilor in fata jafului planificat, cvasitotal al viitorului acestui neam. Ceea ce se intampla din '89 incoace este mai devastator decat razboiul, decat cea mai nimicitoare molima.
Peste toate, ca o cireasa pe totul mai mult decat toxic pe care il avem pe masa, mai vine si preanefericitul Danut, primul dintre popii acestui neam ca sa jupoaie si ultima curea de pe spatele romanilor, indiferent ca sunt ortodoxi sau nu, uitand ca popii sunt singurii corporatisti din tara asta care nu fiscalizeaza nimic. Ba mai au si monopol.
Biserica Ortodoxa Romana este indepartata tot mai mult de rosturile sale. M-am saturat de popii care locuiesc in case cat jumatate din lacasul in care slujesc, care nu mai pot circula decat in limuzine luxoase. Oare nu ei sunt cei care ar trebui sa spele piciorul ultimului dintre pacatosi, nu ei sunt cei care ar trebui "sa se bucure mai mult pentru oaia ratacita intoarsa in turma decat de toata turma la un loc"?
Uneori mi se face sila de vremurile in care am ajuns sa uitam cum stateam la coada "la ce-o fi sa bage". Politicienii au reusit imposibilul: Nicolae Ceausescu este complet reabilitat. Sa dea cu piatra cel care vrea!
.

duminică, septembrie 15

15 septembrie, Profesorului Albert Gierling cu dragoste


Exista oameni care, asemeni marilor corabii care taie apele, pot sa imparta multimile si sa le innobileze cu zbaterea din siajul sau. Daca acestia sunt si dascali, atunci zbaterile din urma sa nu se vor potoli decat atunci cand ucenii lor le vor fi uitat invataturile, pildele, chipul si, in intr-un final, numele.

Am pastrat aceasta fotografie aproape doua luni din dorinta de a o publica in ziua in care ani in sir am revenit la scoala din cartierul muncitoresc din Galati in care am crescut. In aceasta vara l-am regasit pe profesorul Albert Gierling in casa sa, i-am fost musafir si am fost omenit cu o visinata facuta in casa. Am pomenit oameni care mai sunt, dar si dintre cei care nu mai sunt, Am discutat despre vremurile prin care am razbit, despre schimbarile aiuritoare, dar mai ales despre scrisul de mana, despre creion si hartie, despre esente.
Omul acesta, profesorul, mi-a aratat aceeasi vigoare din urma cu mai bine de treizeci de ani, din vremea in care purta parul ceva mai lung, tot dat pe spate. Nu am uitat nici acum felul in care isi aseza parul in timpul in care desena la tabla si avea mainile pline de creta colorata.Folosea doar doua degete pe care le trecea de la frunte catre crestet, lasandu-si capul pe spate doar din miscarea gatului.
In astfel de momente, aproape fara sa pot sa il alung, revine la mine un gand pe care tot mai greu reusesc sa il alung, niciodata definitiv: care o fi ziua aceea?
.

joi, septembrie 12

Intram in alta etapa - fotbalist legitimat



Se pare ca urmeaza legitimarea la ACS Speranta Tg-Mures, iar dorinta expresa a micului meu fotbalist a fost sa poarte echipamentul primit in dar de la Astafei Victor.

Copilul meu creste tot cu gandul la FC Oțelul Galați!

Oare ce ne rezerva viitorul? Sa fi avut dreptate domnul Petre Grigoras atunci cand i-a transmis autograful insotit de indemnul "Te astept la echipa"?

miercuri, septembrie 11

Asteptand prima zi de scoala


Ce poti sa mai faci atunci cand mai sunt doar cateva zile pana la "emotia primei zile de scoala" iar clasa arata ca o cocina?
Ce poti sa mai faci?

Ma mandresc deja cu faptul ca puiul meu o sa invete impreuna cu alti copii care au parinti.
Cei mai multi nu au aceasta sansa.
Clasa noastra este aproape gata, asteapta bobocii....

miercuri, septembrie 4

Turneul e-on 2013, Targu Mures

Emotii de dimineata....
Ne-am trezit fara nicio ezitare, Peste doua ore o sa fim pe gazon, in primul meci de la "turneul e-on".
Emotii, emotii multe!

miercuri, august 28

Sah mat


Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner