Iris în Vama Veche

În chiar prima seară în care am ajuns aici ne-am confruntat cu prima provocare (mai ales în privinţă adaptării programului de somn).
Aşezaţi în pat, gata de somn, tatăl şi fiul discută despre ziua care tocmai a trecut. Copilul foloseşte o voce tânguitoare, pregătind atacul final:
"-Tata, mergem la Iris, te roooog!?!?!?
-Şi cum facem cu somnul? Trebuia să dormim de mult!
-Te rog, dormim mâine mai mult... te roooog!!!!!"

Aşa că, de voie, de nevoie, la ora 22,30 ne-am prezentat la Bistro Bibi din Vama Veche, locul în care irişii aşteptau la una dintre mese să vină ora începerii concertului. Pentru puţin timp am schimbat câteva vorbe cu ei, ocazie cu care ne-am ales şi cu un nou set de autografe în carneţelul nostru magic. Cristi şi Nelu au fost cei care şi-au amintit de o întâmplare din urmă cu un an şi jumătate....

Cu accesul la cântare a fost însă altă poveste pentru că biletele se epuizaseră cu câteva zile mai înainte, dar ne-am bucurat de înţelegerea proprietarului terasei. El ne-a permis să fim prezenţi la eveniment, însă doar în debutul sau: după câteva piese, moşul Ene a venit pe la gene, prilej de a-mi purta dulcea povară în braţe până acasă - "Vrei să dormi şi dormi..."

Acum o saptamana

Trebuie sa multumesc lui Andrei Paunescu. El este cel care a luat asupra sa pericolul de a da numarul de telefon unui eventual hartuitor de vedete. De la el am avut numarul de telefon al lui Nelu Dumitrescu pentru a solicita o scurta intalnire in backstage. Imi place sa cred ca nu are motive sa regrete gestul.
Multumesc lui Nelu Dumitrescu pentru ca a avut rabdarea sa ma asculte si sa ma inteleaga. El a fost cel care a facut totul atat de simplu.
Ii multumesc si lui Cristi pentru ca mi-a sarutat copilul pe frunte si i-a dat motiv sa isi aminteasca asta. In chiar ziua in care implinea trei ani, a primit un cadou atat de special: "pe ape". Iris-ul a cantat pentru el.

Iata si dovada ca poti sa iti atingi idolii. Copilul meu a reusit! Daca vreti sa vedeti si sa auziti, trebuie sa opriti MixPod-ul. Ii datorez aceasta inregistrare doamnei Liliana Sandulescu, din Galati, cea care a reusit sa ma emotioneze atunci cand am descoperit-o pe contul de pe youtube.