Om gospodar, cu casa mare si griji pe masura. La el am mers ieri sa-i inseninam prima zi din al saptezeci si optulea an al vietii.
L-am gasit lucrand, atat cat mai poate sa mai faca fara sa “i se ia aerul”…. L-am ajutat sa termine, am povestit de’ale noastre, am baut si am mancat ca intr-o zi de duminica. Dar, mai ales, ne-am bucurat de pomisorii pe care i-am cumparat de la Galati, cu o saptamana in urma si pe care i-am plantat in jurul casei. “Au prins” cu totii. Acum nu mai trebuie decat sa ne rugam sa imbatranim odata cu ei.
Tare mult ne-am mai muncit ieri ca sa le caram apa.
.