Omul este trufaş, îi place să creadă că îi sunt la îndemână lucruri pe care defapt şi le poate apropia numai dacă şi norocul i se alătură. De multe ori îţi propui ceva, crezi că nu este doar o închipuire, te hotărăşti să încerci. Ceea ce îţi doreşti tu, viziunea ta, nu este dăcât un contur, o lună bezmetică spânzurată pe un cer aproape amorţit de căldura de peste zi, un măr zbârcit care aşteaptă ziua sacrificiului învelit într-un şerveţel colorat...
Sânt trufaş, iar asta s-ar putea să mă coste, poate mai mult decât aş putea plăti, dar tare aş încerca să sparg conturul. Oare m-aş putea consola numai cu gândul că mi s-a întâmplat nenorocirea în timp ce îmi jucam cartea, chiar dacă o făceam la cacialma?
Cacialmaua este o stare de agregare a unei incertitudini.
