Am povestit în treacăt despre raliul din oraşul nostru, etapă din campionatul naţional de automobilism, cu convingerea că o să revenim asupra subiectului, cel puţin încă o dată.Trebuie să povestim o întâmplare simplă, despre un politician care nu este deloc simplu. Pe Victor Ponta l-am întâlnit şi anul trecut, tot la acest eveniment. Şi atunci, ca şi acum, i-am urat succes în cursă şi i-am ţinut pumnii strânşi. Nu ştim cât au ajutat anul trecut, însă anul acesta echipajul Kelety-Ponta a fost urmărit de ghinion. Mă rog, mai importantă este participarea.
Ceea ce aş vrea să povestesc este o confirmare a faptului că omul Victor Ponta este clădit dintr-un aluat foarte interesant, de vreme ce ii este la îndemână să facă politică la nivel atât de înalt, în ciuda tinereţii sale şi totodată poate să facă gesturi de părinte care înţelege cât de important este pentru un copil o simplă atingere, o vorba liniştită atunci când acesta o aşteaptă. A sosit cu câteva clipe înainte de start şi a început să se pregătească de cursă. Până să ne luăm noi inima în dinţi şi să mergem să-l salutăm, apucase deja să-şi tragă pe faţă acea cagulă pe care o poartă piloţii şi urma să îşi pună şi casca. Ne-a observat, a înţeles foarte repede ce ne doream, şi-a scos cagula şi a venit să ne întâmpine în stand, zâmbitor si amabil. Ne-am fotaografiat şi am schimbat câteva cuvinte, ca între oameni egali, fără nici cea mai mică umbră de superioritate sau plictis. Încă o dată am recunoscut în el părintele, înaintea oricărei alte calităţi. Şi i-am mulţumit simplu, cu o strângere de mână.
