Nu facem lucruri extraordinare, insa, pe cat putem, incercam sa ne inconjuram de simboluri, de pilde. Cautam sa facem asta cat mai decent cu putinta. Asa cum am vrea sa le vedem facute si de catre altii. Ne intristam atunci cand nu reusim si ne bucuram ca niste copii atunci cand "dam lovitura". In ziua de Inviere am facut doua lucruri foarte importante: am mers la biserica si am plantat un pom. Este primul pom pe care il plantam impreuna si am tinut sa se intample in ziua sfanta tocmai pentru ca am vrut sa fie un reper.Am ales sa vorbesc despre aceste lucruri pentru ca in ultimele zile, desi povestim lucruri simple, pe blogul nostru au sosit si activeaza tot mai multi oameni de calitate. Daca ne gandim la faptul ca a fost facut prin "metoda incercarilor repetate", atunci putem sa fim mandri ca am gasit atat de multi cititori care au dorit sa fie langa noi.
Astazi am avut o suta de vizitatori. Oare cum sa facem ca sa ramanem incepatori?
13 comentarii:
Păi nu zici tu acolo "Blogul unui copil activ?" Uite că acum se potriveşte chiar totul... E un scump, sper că nu l-au durut mânuţele... Să aveţi o noapte liniştită! Şi odihnă pe măsură, după astfel de eforturi...
Ca orice sef, munca grea au facut-o "necalificatii", care nici nu apar in fotografie, iar el, si-a oferit augusta-i imagine pentru finalul apoteotic.
Lucrurile simple sunt cele care de fapt ne fac viaţa frumoasă.:)
Frumoasă iniţiativă.:)
stargates: mai avem un mar pe care l-am plantat atunci cand s-a nascut copilul.
speram ca in acest an sa mancam primul mar din pomul nostru.
V-am pinguit, nu știu dacă se activează linkul pe blogspot. :)
Zi frumoasă, puștilor frumoși! :)
Si eu in urma cu cativa ani, am plantat un castan.
Ma uit in fiecare primavara cu drag la el, ma bucur de frunzele verzi care-i cresc, de crengile din ce in ce ma puternice, de coroana lui frumoasa...
Anul acesta astept curioasa sa vad daca va avea si flori. :)
pai...am prieten de un an, si culmea, sunt deja indragostita:P scrii f misto...
Iti multumesc!
un copil chiar si "virtual" te poate captiva de ti se arde minarea pe foc.
acest gen de postari ne rasolesc prin sertarasele cu amintiri.
cit de mindru, am fost si eu in copilarie pentru pomul meu plantat cu bunicii fara sa se stie ce va fi, (la un moment dat s-a deconspirat, era un cires cu cirese albe mari amare) si il comparam mindru cu ceilalti pomi plantati cu si pt fratele si verii mei ... cit haz nevinovat pe seama unei verisoare careia ii mincase vaca pomul (un prun) ... mda ... sa ma opresc totusi.
acuvio: ceea ce ai scris este chiar o poveste.
scurta, dat poveste!
momentul primului copac... radacinile viitorului... implace ca ii transmiti dragostea catre lucrurile cu adevarat frumoase in viata. Si sa nu uit...mi-a placut intampinarea cu muzica lui Chopin. Imi place Chopin.
gabrielailies:
este primul pe care il plantam impreuna. mai avem unul, plantat atunci cand s-a nascut!
muzica o mai schimbam, in functie de dispozitie.
am inteles....azi simtim Chopin :)
Trimiteți un comentariu