Astazi ne-am uitat la meci. Am incercat sa-i transmit copilului un sentiment asemanator celui pe care il resimteam cu ani in urma, atunci cand Universitatea Craiova incepea povestea viitoarei noastre trufii: Benfica Lisabona - Universitatea Craiova: 0-0
Universitatea Craiova - Benfica Lisabona: 1-1
Dinamo si Steaua au venit firesc!
Nu am incercat sa discut cu el despre ceea ce a reusit un tanar din Pechea, la ora la care el mai dormea inca, dincolo de ocean, numai pentru ca nu as vrea sa cultiv agresivitatea atat de devreme. Desi, stiu ca va veni si acest moment.
Ne-am bucurat la toate golurile, indiferent de poarta, am numarat secundele pana la sfarsit, desi nu stiam cate mai sunt. Era mai important sa traim speranta reusitei.
Inca suntem in faza in care invatam spiritul sportului. Oare pana ajunge la maturitate va mai folosi la ceva? Cinismul a patruns atat de adanc in toate sporturile incat nici formula 1 nu ne mai face sa punem ceasul sa sune ca sa vedem cursa din China cu Vettel in pole-position.
In ce lume am ajuns sa traim daca Steaua, mostenitoarea amintirilor de pe Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, a furat-o cu 5-1 ?
Totusi, sper sa ne gasim un drum in sport. Intr-un sport! Fetele de la Oltchim ne-au bucurat, cu Hagi in tribuna. Poate ca povestea trebuie spusa mai departe.
25 de comentarii:
Da, sunt amintiri frumoase despre ce a fost. Nu acelaşi lucru se poate spune despre ce este. Pentru bani chiar şi fetele se pat pe terenurile de sport. Şi când spun se bat, mă refer la bătaia cu pumnii şi picioarele şi se potolesc doar după ce intervin jandarmii.
abbilbal:
este si asta o competitie, cu invingatori si invinsi.
"Era mai important sa traim speranta reusitei"...
Frumos spus. Nu rezultatele erau cele mai importante, cât felul în care reuşeam să pierdem sau să câştigăm...
PS - sunt rapidist, aşa că e clar ce simt...
Cristian Lisandru:
Faptul ca esti rapidist "te incrimineaza".
Faptul ca imi place cum scrii "te salveaza".
in ciuda declaratiilor rautacioase (cele mai neplacute chiar de la Doroftei), Bute si-a aratat clasa; dar mai presus de orice a mai dat o lectie despre ceea ce inseamna sa fii un profesionist; atitudine exemplara atat in ring cat si in afara; depsre fetele de la valcea pot sa spun ca, in ciuda egalului promitator de la Gyor, mi-a fost frica de...inectaul la mal...ma bucur foarte mult ca temerile au fost aiurea...cea mai mare surpriza a fost pentru mine Ada Nechita; fabuloasa in al doilea mitan; un minus evident pentru comentatori...ambele succese (sau s-o intreb pe EBA?!) vor pali din pacate astazi ca importanta in media romaneasca in fata verdictului in cazul Mutu (o mostra de neprofesionalism dupa parerea mea; a nu se confunda cu talentul); sa auzim numai de bine1
Deşi, personal nu sunt fan al sporturilor, de niciun fel, cel puţin să le vizionez, apreciez faptul că îi dai o educaţie, în sensul ăsta.
Dacă nu te-ai gândit deja la lucrurl ăsta, când va mai creşte, îl poţi da la un sport... Dacă e să-i placă.
Aproape ca incepusem sa plang la sfarsitul meciului, cand fetele se bucurau, cand am auzit fluierul final. Superb! Uite ca si noi putem avea performante frumoase, de la o echipa absolut geniala. Sunt mandra in momentele astea ca sunt romanca.
keltoighost:
Trebuie sa stii ca VirtualKid ar fi trebuit sa inceapa, deja, cursurile de inot, insa, programul este greu de negociat. Nu vreau sa sacrific nici gradinita si nici somnul de pranz. Insa, mai este destul de putin pana vine vacanta de vara, moment in care am sa-i devin primul antrenor.
Sorina:
Este pacat ca nu vine mai nimic din urma!
Foarte bine faci :)
Măcar nu va creşte ca mine. Pe mine n-a avut cine să mă înveţe să înot, şi iaca în momentul de faţă mă bălăcesc la mal :))
keltoighost:
nu am nimic impotriva balacelii la mal.
ceea ce imi doresc cel mai mult este sa-i imprim dorinta de miscare si de trai sanatos, asa cum, daca o sa am atatea zile, o sa-mi placa sa-l invat si rostul inmuierii mintii in aburii alcoolului si alte dedulciri vinovate ale vietii, tocmai pentru ca mi-ar place sa le cunoasca si sa aiba o masura in toate...
stiu ca suna pretentios!
stiu ca multe dintre cele pe care mi le propun nu au sa se implineasca, poate....
insa, macar, imi propun.
Poate ca nu este necesar sa pui atata patima intr-un domeniu in care oricum suntem mediocri... Nu inteleg de ce atata patos pentru campionatul intern? Bravo celor de la VAlcea sau lui Bute care fac imagine Romaniei. In rest, sa fim noi sanatosi...
Blogger Florentin (ATP) - admin. 20xSchindle:
Nu cred ca asta este solutia. Fiecare dintre noi poarta bucatica lui de vina, chiar si numai pentru ca nu incercam sa dam exemplu copiilor nostri, pe zi ce trece mai obezi si mai imaturi. Eu nu am uitat zilele in care bateam mingea de dimineata pana seara si imi juleam genunchii pe asfaltul din curtea scolii. Nu mi-am uitat primul antrenor care m-a ajutat sa invat sa arunc la poarta din plonjon, in curtea scolii, pe asfalt grumjos.... si nu am murit!
Sa-i dea Dumnezeu sanatate domnului profesor Popoiu, din Galati! Prezenta lui in preajma mea m-a modelat intr-un fel pe care eu il consider decent.
Despre Bute, ce sa mai spun. Este o legenda in viata!
Răspuns: da. :)
Am crescut cu "Oltchim" Rm. Vâlcea. Am mai multe motive să spun asta. În primul rând, sunt din Rm. Vâlcea (deşi, accum, nu mai locuiesc acolo, din păcate) şi, în acelaşi prim rând, o foarte bună prietenă din copilărie a fost titulară la Oltchim (între timp a devenit handbalista nr. 1 a Belgiei). Aşa că, dincolo de ce înseamnă sportul, sunt fericită pentru OLTCHIM RM. VÂLCEA!! Meritau pe deplin ce li s-a întamplat.
Cu gânduri frumoase şi pentru voi,
Adele
noaptebunacopii:
si eu m-am bucurat, insa, mai important a fost sa incerc sa il corup si pe copil, sa sa stie ca se poate si ca sa-si doreasca si el.
Dacă vei reuși să-l faci să înțeleagă că boxul e doar un sport...faină viață va avea :)
Zi frumoasă
Andi:
mie mi se pare ca boxul este "nobila arta" a golanilor care isi dau cu pumnii in cap.
Bute este exceptia! sau, ma rog, una dintre ele.
Fiecare individ ,copil,are un temperament aparte ,temperament ce nu-i permite sa faca orice sport.Datoria noastra ca si parinti este sa le deschidem cateva porti,ferestre ,usi... ca ei sa vada, sa incerce,mai apoi chiar sa le placa.Orice fel de miscare e benefica pentru copii ,chiar daca pentru unii va ramane doar miscare...
Atat cat imi sta in puteri o sa-i"oblig" sa faca ceva miscare pentru ca vor creste mai frumos,vor sti sa respecte niste reguli,vor incerca sa ia initiativa,se vor misca liber fara unele complexe,vor reactiona in situatii diferite,vor plange,vor rade, vor strange din dinti,vor zambi...
Important e sa ii putem canaliza sa vada lucrurile bune din fiecare sport...chiar si din box:))
O zi frumoasa sa aveti!
angi:
asta imi doresc si eu: sa fie luptator!
Spiritul sportiv...
Da, sa urmaresti la TV anumite partide ar fi o cale. Dar practicarea unui sport e de o mie de ori mai eficienta. Vad ca te-ai gandit si la ea. :)
silavaracald:
nu imi ajunge timpul si nici mijloacele materiale nu imi sunt suficiente pentru cate imi trec prin minte si mi se par ca ar putea sa-l influenteze pozitiv.
cu toate acestea, nu ne lasam!
SERVUS, amindorura!
pee mine, dincolo de victorie, m-a bucrat sa revad poza lui Radu Voinea....
poate va avea si Stefan ocazia bucuriilor pe care le-am avut noi, generatia noastra...
[ ma pregatesc pt sarbat sufletului din fiec an---- UNITER'
seara [lacuta si voua ! :) ]
Ana:
ne bucuram sa vedem ca gasesti timp sa treci si pe la noi.
Trimiteți un comentariu