vineri, aprilie 16

Spectacolul socant al vietii



Ieri dimineata am primit un mail in care un parinte isi ruga colegii dintr-o multinationala sa il ajute sa-si trateze copilul diagnosticat cu hipoacuzie. I-am trimis un mesaj scurt, manat de cele mai bune intentii, insa, m-a crezut de reacredinta. Asa ca am mai facut un pas si l-am sunat. Am stabilit ca ii trimit toate contactele mele pentru a incerca sa-l ajut. Astazi, i-am pregatit un blog pe care urma sa incarcam toate cele necesare intelegerii situatiei copilului si, mai ales, documentele prin care se pot directiona banii.Am asteptat toata ziua sa ma caute pentru ca intentionam ca postarea acestei zile sa fie strigatul de ajutor al lui Luca. Asa il cheama pe copil.
Inca nu m-a cautat.

Cu putin timp in urma a fost o furtuna destul de mare pe bloguri. Toata lumea chema pe toata lumea ca sa doneze sange pentru Mile Carpenisan. Impresionanta mobilizare! Nu stiu cati au reusit sa faca si ceva concret, adica sa doneze. Mi-am amintit de acest lucru pentru ca astazi am primit pe mail o imagine care pare sa fie frumoasa, la prima vedere. Detaliile o fac, totusi, sa fie macabra.
Cu toate acestea, nu am putut sa nu ma intreb de ce televiziunile s-au ferit de aceste imagini. Brusc au devenit decente. Nu sunt aceleasi televiziuni ale caror reporteri se urca pe targa ranitului dintr-un accident rutier ca sa-l intrebe cum se simte?
ZIUA INTERNATIONALA a HEMOFILIEI

22 de comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Te mai miră mârşăviile tv? Cred că era vorba doar de o întrebare retorică pe final...

acuvio spunea...

am accest linkul, am ajuns la dex şi atunci am zimbit: virtualkid asteaptă vizita lui Crin Antonescu!

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru:
nu! nu ma mai mira!
dar ma irita!

Virtualkid spunea...

acuvio: linkul duce la explicatia din dex a cuvantului "hemofilie"

fata din vis spunea...

pe mine nu ma suprinde lipsa de reactie...eu am invatat ca oamenii sunt dipsusi sa faca destul de ptin unii pentru altii insa asteapta sa faca altii pentru ei, poate statul, poate fundatiile umanitare, sau binevoitori.

Virtualkid spunea...

...sau poate fiecare, numai pentru el!

INCERTITUDINI spunea...

Gramatical, exista persoana I plural.

Cand vine vorba de ajutor, intelegere, actiune etc. , lucrurile se vad altfel.

Nu chiar totdeauna.

silavaracald spunea...

Da, macabru, cum bine ai spus. Dar sugestiv.
Mă întreb doar ce impact poate să aibă asupra publicului. Cum va reacţiona el? Va merge la primul centru de donare a sângelui? Nu prea cred...

Virtualkid spunea...

INCERTITUDINI: se pare ca se schimba si vremea si vremurile; tot mai multe intamplari nu mai admit decat persoana I singular.

Virtualkid spunea...

silavaracald: defapt, semnalul pe care au dorit sa-l transmita organizatorii se referea la altceva, insa, si aceasta era o dorinta implicita.

LiaLia spunea...

Hello! Bine te-am găsit :) Știi, eu sunt donatoare de sânge de ceva vreme, am scris de vreo 2-3 ori pe blog, mi-au spus 2 persoane că s-au dus și au donat. Eu zic că nu-i mult, dar nici nu-i în zadar. La centrul de donare se așteaptă câte 2 ore să apuci să donezi, pentru că ministerul le-a tăiat subvențiile și acum sunt câteva asistente și doctorițe pentru toată nebunia de acolo (ai de completat fișă, ți se ia tensiune, ți se face pe loc o mică analiză pt grupă și anemie, la 4 donări ți se face radiografie la plămâni, abia apoi ajungi să donezi propriu-zis - pentru toate chestiile astea nu sunt mai mult de 10 angajați, de aici și așteptatul atât de mult). Am auzit păreri de genul: frate, eu vin să fac un gest umanitar și trebuie să aștept pentru asta??? Eu stau și citesc până îmi vine rândul și știi ce îmi spun tantile alea când mă văd? "Iar ai venit, nu ai renunțat, mulțumesc". De parcă lor le-ar trebui sângele meu :) Oamenii reacționează emoțional, o campanie pentru un copil, pentru Mile, stârnește oamenii să facă ceva, dar după aia toți se întorc la lumea lor cu oboseală și muncă și cârcotit și uită ce frumos a fost să facă ceva bun. Mie imaginea aceea mi se pare impresionantă, să știi!

Virtualkid spunea...

LiaLia:
Iti multumesc pentru reactia ta. Ai foarte mare dreptate! In prima faza mi s-a parut nepotrivit sa postez fotografiile cu fantana de la Universitate pe blogul pe care il scriu pentru copil. Apoi, mi-am dat seama ca trebuie sa-l invat cat mai mult, cat mai repede. Ce stiu eu despre ceea ce urmeaza sa mi se intample maine?

LiaLia spunea...

Eu din experiențele mele cu copiii (am dat 12 ani meditații copiilor de 5-18 ani) am sesizat că sunt mult mai deschiși la minte decât mulți adulți, iar ideea de a face un bine, a face ceva frumos le e foarte la îndemână. Lor li se pare firesc să dea o jucărie, o hăinuță ce lor poate nu le mai vine, cu părinții am avut mai multe probleme pe principiul "da ce, mie mi-a dat cineva?". Cred că pentru copilul tău sau pentru nepoata mea fântâna aceea e o fântână frumoasă roșie, doar adulții întorc capul :)

acuvio spunea...

Crin Antonescu, după rezultatele din primul tur la prezinenţiale, la Antena 3, ne spunea ca nu a avut o criză de "spasmofilie", aceasta fiind o boală gravă de care a suferit fiul ţarului Nicolae. Facea confuzia intre spasmofilie şi hemofilie iar eu îl taxam (în gând) că nu mai are mult şi devine al doilea Silviu Prigoană.
Pe aici era comentul anterior.

Glennis spunea...

Red water. Very spectacular.

Virtualkid spunea...

Glennis:
the public fountain was colored in red for only one day, April 16, to mark the international day of haemophilia.

we are glad that you visited our blog and we hope to have you again as our guest, together with your kitty.

Antoaneta spunea...

Ei, fântânile de la Unirii erau înca rosii si sâmbata. Sincer, mi se pare un alt gest gratuit al Primariei. Ce sa facem si noi pe post de campanie? Hai sa coloram apa si sa punem o placa pe doua sipci ca cea cu "Nu calcati pe iarba", dar rosie. Cine stie unde au vazut ideea asta si hop! s-au gândit ei s-o imite. Pun si eu in curând fotografiile.

dand spunea...

ignoranta este una dintre gravele "boli" ale societatii romanesti;din fericire mai exista oameni care lupta pentru o cauza: http://www.jurnalul.ro/stire-special/prima-victorie-a-copiilor-autisti-540909.html

Virtualkid spunea...

Antoaneta:
orice gest ar putea sa chiar si numai un om, poate sa salveze pe cineva aflat intr-un moment de cumpana.
pentru acel om nu mai conteaza nimic din ceea ce ar putea sa fie meschin.
astfel de gesturi merita facute mai des, chiar daca pot parea usor macabre!

Virtualkid spunea...

dand:
ignoranta este aceeasi din toate timpurile.
totusi, sunt multi oameni care incearca sa faca ceva, si nu sunt putini.

yellow spunea...

or fi frumoase pozele, fau fantana in sine...insa mie nu imi place deloc, din prima clipa incare am vazut pozele m-au ingrozit.....sau poate sunt eu exagerata, nu stiu, oricum, o fantana e facuta sa curga apa cristalina nu insangerata

Anonim spunea...

In romania sunt in jur de 2000 de pacienti cu hemofilie si stiu asta pentru ca eu sunt unul dintre ei,din cite se pare chiar si cu aceasta sarbatoare si aceste gesturi de a sensibiliza lumea,mai exact guvernul,ei nu au loat nici o masura,nustiu ce cred ei.Poate li se pare lor ca noi hemofilicii "traim bine" (vorba lu Basescu)si ca madicamentele (medicamentul in sine consta intr-o substanta facuta din plasma umana,sau poate sunt facut prin procedee chimice,medicamentul se cheama Factor de coagulare umana,se administreaza intra venos)pe care le primim noi sunt suficiente,dar in continuare Romania este clasata ultima tara (sau aproape ultima tara) cu un raport foarte mic de medicamente pe cap de hemofilic,adica medicamentul pe care le primeste hemofilicul in general este mult prea putin ca sa fie scutit de episoade hemoragige foarte dureroase,nu mai vorbesc de o viata oarecum normala.
Here you go....Sper ca nu e prea...offtopic.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner