Mergeam des la ea, mereu împins de o invidie reţinută, dar foarte concretă. Avea camera ei, putea să închidă uşa şi să rămână într-o lume numai a ei, fie şi numai pentru scurte perioade de timp. Nu ştiam cum este să ai această posibilitate, familia mea fiind în situaţia programului cvasicomun, impus de micimea apartamentului.
Mergeam cât de des puteam, neratând nicio ocazie, adică nicio invitaţie, însă ea îl iubea în taină pe Alin, aşa că îmi înţelegeam condiţia de balsam la rana deschisă. Mai ales că îmi convenea: cafea naturală (de unde mama naibii o procura?), ţigări Dunhill, dar mai ales muzică. Acolo ascultam Beatles cam la discreţie, Kiss, Led Zepp, dar mai ales Stewart. Rod Stewart!
Deşi este unul dintre oamenii care mi-au rămas dragi, din categoria celor care îmi vin destul de des în minte, vorbim de câteva ori pe an şi ne vedem o dată la câţiva. Chiar dacă am pornit din acelaşi val, ne îndreptăm către alte maluri, aşa cum se întâmplă în furtună. Cu toate acestea, din valul acela, preschimbat în alte valuri, unele mai zbuciumate, altele molcome, fără spumă, a rămas ceva, ceva care le face să îşi ducă dorul, să se caute.
În cazul de faţă, în ceea ce mă priveşte, o importantă parte a acestui ceva este afişul care se afla pe uşă camerei ei, afiş pentru care am invidiat-o mai mult decât pentru faptul că avea propria cameră. Hârtia aceea trăia hrănindu-se şi din invidia mea, iar mâine, "afisul” împlineşte şaizeci şi cinci de ani.
Astăzi, Rod Stewart a trecut şi de testul cu "turnesol”. Copilul zice că: "place!”.
"Baby Jane". Până la moarte, piesa această o să-mi amintească o vacanţă de poveste, într-o staţiune care nu mai există de mult: Mamaia, cea care mai ştia ce este acela un camping.
...
16 comentarii:
Duios și calm, ca un pansament!
Cunosc sentimentul, am un coleg de școală, nu ne-am văzut de-o veșnicie, ne mai intersectăm pe aici..
Zile bune vă doresc!!!
Cum știi tu să ne duci cu vorba, Virtualule...
Mă gândeam că vei vorbi despre prietenie, când, de fapt, te referi mai mult la melancolii.
Oricum, bun Rod! Mă bucur să aflu că-i place și copilului. :)
are gusturi bune copilul, poate va fi ceva mai ferit de invidii ...
"Chiar dacă am pornit din acelaşi val, ne îndreptăm către alte maluri, aşa cum se întâmplă în furtună. Cu toate acestea, din valul acela, preschimbat în alte valuri, unele mai zbuciumate, altele molcome, fără spumă, a rămas ceva, ceva care le face să îşi ducă dorul, să se caute."
Un fragment din gândurile tale pe care l-am citit şi l-am recitit de câteva ori. Am vizualizat, chiar, acele drumuri către "alte maluri". Viaţă multă în ceea ce ai scris, îmbrăcată literar foarte frumos...
Gândurile mele bune pentru voi, ştrumfilor!
mi-a trecut prin minte ca e ziua lui Rod Stewart,culmea...in timp ce faceam o cafea pentru verii mei care se intorc astazi acasa la ei, in Tailanda...
mama a vazut poza cu mine si a facut ochii mari, cumva uimita de explicatiile mele cu termeni greoi de tipul blog, internet, ma rog , intelegi tu.
de fapt eu as fi vrut sa-ti spun ceva pe mess si am intrat din greseala pe site.
imi plac mirosurile, muzicile, zgomotele si rasetele adolescentei noastre.
atata doar: afisul cu pricina era pe peretele din spatele usii-pe usa era cel cu AC/DC, la al caror concert am fost vara trecuta!
si m-am bucurat ca imi plac si acum, asa cum ma bucur si de Rod Stewart si de Sting si de atatia altii cu care respiram de-o viata...
sa ne traiasca!
:)
Am avut exact aceiaşi problemă... Aş mai adăuga o pianină care suna bine, o chitară... şi un violoncel (eram prea copil să mă intereseze băutura, ţigările şi cafeaua). Mulţi ani mai târziu am căpătat un carton pe care are coperta unui album Beatles (mai exact albumul Beatles For Sale), cu semnăturile celor patru şi un poster imens cu Phönix (nu am reuşit nici astăzi să văd ce era de fapt cu acel grup... probabil că după atâtea decenii s-au pierdut în istorie). Toată viaţa am rămas însă cu gândul la acel spaţiu boem...
La multi ani,rege Rod!
Cat ii mai fredonez unele melodii!
Amintiri dulci-acrisoare:)?!.
Superba poza, minunate amintiri!
INCERTITUDINI:
Am folosit prilejul aniversarii de ieri pentru a-mi aminti de omul cu care pot sa spun ca am impartit o slabiciune pentru Rod Stewart, ba chiar as putea sa plusez si sa spun ca de la el mi se trage!
silavaracald:
Ai inteles foarte bine, vorbesc despre niste locuri si intamplari care imi lipsesc.
doctorul:
Invidia este un sentiment care poate sa iti faca enorm de mult bine, daca stii sa ti-o controlezi. Nu as vrea sa traiasca fara chiar nicio invidie....
Cristian Lisandru:
Prieten bun, iti multumesc pentru aprecierile generoase. In toate povestile mele incerc sa transmit ceea ce imi ramane din fiecare intamplare, in cat mai putine cuvinte.
Anonim:
Oare a inteles toata lumea ca anonimul este chiar posesoarea afisului?
Nu este atat de importanta pozitionarea afisului in camera pe cat de importanta este pozitia lui in mintea mea.
Cat despre AC/DC....
http://www.youtube.com/watch?v=D3lb1rJiI6c
Bibliotecaru:
Defapt, in subconstient, tanjim dupa tineretea si dupa mirarea cu care cautam lucruri noi si incercam sa ni le facem familiare, tanjim dupa oamenii impreuna cu care am descoperit lucrurile pe care apoi le-am pretuit.
angi:
In cazul nostru, el "abia a intrat pe usa" (muzica!). Dar a intrat intr-un mod triumfal!
ionelmuscalu:
Sunt amintiri pastrate cu mare drag.
Trimiteți un comentariu