Eu m-am născut într-o lume în care încă se mai trimiteau scrisori. Existau chiar şi ore prevăzute în programa şcolară la care învăţam cum se redactează, în funcţie de nenumărate criterii care impuneau structuri diferite, dar mai ales forme de adresare variate.
Vă mai amintiţi când aţi trimis ultima carte poştală?
Noi am mai început o aventură a cunoaşterii lumii; am primit prima noastră carte poştală, de care suntem nemăsurat de mândri. Datorăm asta unor oameni dragi, dar foarte depărtaţi. Cu gestul lor, Tantica şi Paul ne-au deschis o nouă poartă a cunoaşterii, aceea a călătorului prin lume. Călător virtual, totuşi, călător şi cititor.
..........
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
24 de comentarii:
n-am mai trimis o carte postala de vreo 5 ani...
Scrisori mai scriu inca: medicului, asociatiilor, fiscului... :))
Asta e:)
Karla:
Daca iti face placere, iti dam posibilitatea sa iti reamintesti cum este sa trimiti o carte postala, mai ales ca nu am pus niciun stegulet in Franta, inca!
mai trimit şi acum scrisori, cărţi poştale şi felicitări clasice de sărbători... astea rămân. le pot citi şi urmaşii, nu doar posesorii la bătrâneţe, chiar cred că-s mai puţine şanse să se piardă astea într-un incediu sau vreo catastrofă naturală decât să se şteargă mailuri, fişiere sau chiar tot spaţiul virtual, cu toate mecanismele lui de salvare :)
Pur şi simplu, nu mai ştiu... Grea întrebare ai lansat. Vremurile acelea aceau, de fiecare dată, farmecul lor. Mergeai undeva, puneai o ilustrată la poştă etc. Da, chiar nu mai ştiu când am pus una, ultima oară. Ruşine mie!
Scrisori? Ultima am scris-o acum vreun sfert de veac.
Cărţi poştale n-am mai trimis in ultimul deceniu şi jumătate, dar am trimis mai recent nişte felictari de Craciun. Cu doar câţiva ani în urmă.
Păstrez însă toate scrisorile pe care mi le-a scris colegul vasile în studenţie, toate scrisorelele şi bileţelele pe care mi le-a scris pruncul de-a lungul timpului şi mi se par nepreţuite.
Aproape că m-aş întoarce în timp pentru bucuria aceea de-a primi os crisoare....
Eu cred ca se mai trimit carti postale. Si eu am trimis, ce-i drept cand eram o nepotica mai mica... :)
Aaa, da, ce de scrisori trimiteam la un moment dat... Ascultam la Targu-Mures, la radio, un top, si imi trimiteam randurile, gandurile, si votul in plic. Ce vremuri...
sigur, cu mare placere:))
Imi trimiti o adresa pe email? (l-am lasat aici pe blog).
Sinon trimit eu una...
Ultima carte postala(de fapt mai multe) am scris inainte de Craciun si am primit si raspuns la ele.
Si le-am trimis in Austria.Povesteam pe blog de bucuria de a scrie si primi asa ceva dupa ani de zile..
Când am trimis eu ultima "carte poştală" nu mai ştiu exact, pot verifica eventual când am primit cu exactitate ultima "carte poştală", oricum este de anul trecut, am păstrate toate scrisorile, felicitările şi "cărţile poştale" ce provin de la persoane primite până acum :)
Lumea asta am prins-o și eu... și țin să-ți zic că mi-e dor de ea. Dar tu știi...
păi la mai multe steaguri, urmate apoi de vizite la fața locului, pentru confirmare.
am trimis chiar inainte de Craciun vreo cateva carti postale: la cativa dintre prietenii blogeri si in Austria :)
Daca v'as sti adresa v'as trimite si voua :*
puideblog:
...si ce este mai frumos decat sa scoti cutia cu amintirile ingalbenite????
Cristian Lisandru:
Anul trecut, in preajma sarbatorilor de iarna ne-ai trimis o carte (postal/a) extrem de pretioasa.
Daca ai uitat, iti trimitem dovada faptului ca ai si semnat pe ea...
arcadia:
Daca ai dorinta si vointa sa te intorci in timp, acesta este unul dintre cazurile in care poti sa o faci.
Gabriela Elena:
Sper ca nepotica sa aprecieze gestul si sa simta nevoia sa te imite.
Teo Negura:
Inteleg ca ar trebui sa fii unul dintre actionarii minoritari de pa Posta Romana?
Karla:
A fost mai complicat, dar acum am rezolvat.
scorpio72:
Multe dintre descoperirile care vin odata cu prograsul social, economic duc in mod necesar la unele lucruri care ii aproprie in mod real pe oamenii aflati la distante mari.
acuvio:
Cred ca orice om se simte legat de aceste semne ale pretuirii altor oameni, indepartati, tocmai pentru ca sunt rezultatul unor actiuni simple si curate.
Iulia Mihai:
Ma bucur sa constat cat de multi oameni mai pastreaza aceasta nostalgie, unii inca foarte tineri.
doctorul:
...totul cu masura si cu incredere in viitor.
georgiana75:
Ti-am trimis adresa, pentru viitoarele tale calatorii, insa, eu cred ca ai sa poti sa faci mai mult decat atat.
Trimiteți un comentariu