Fard risipit prin lume

Astăzi, pe stradă, am întâlnit o tânără care semăna izbitor de bine cu o alta, pe care o ştiam de pe vremea în care îmi făceam veacul în LMK-ul din Galaţi. Ceea ce m-a izbit a fost tocmai seninătatea pe care o avea pe chipul nefardat, frumuseţea care răzbătea prin toţi porii pielii. Cu siguranţă mergea la şcoală. Nu îi păsa nici de gerul pătrunzător, nici de ora destul de târzie. Din toată atitudinea ei se vedea că are toată viaţa înainte şi că orice putea fi corectat, reluat şi îmbunătăţit.
Am trecut fără să-mi ştie gândul, fără să-i pot spune că tânăra pe care o ştiam eu s-a stins anul trecut, departe de casă, departe de ţara, departe de aproape tot ceea ce îşi dorise pe vremea în care avea obrazul nefardat.
Între timp, a căzut încă o mască.

..........