duminică, ianuarie 2
Biserica noastră
În fiecare duminică, la prânz, mergem la biserica noastră.
Mergem ca să ne vadă Dumnezeu şi să nu-şi întoarcă faţa de la noi şi de la toţi cei pe care îi preţuim.
Iar viaţa, cu bune şi cu rele, merge mai departe ca o gâză pierdută în jurul luminii unui felinar chior.
Zi de zi ne inventăm alte bucurii, penibilă formă de protest împotrivă dezamăgirilor.
....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Să aveţi o săptămână excelentă, ştrumfilor. Lupta cu dezamăgirile este pemanentă, la toate nivelurile şi la toate vârstele. Nutrim speranţa că ştrumfuleţul tău va prinde vremuri mult mai bune...
La mulți ani, dragilor! Mult curaj, curiozitate, entuziasm, prietenie, iubire, zâmbete calde și râsete sănătoase să aveți tot anul! Pupez cu drag de departe!
pic cu pic se face micul voinic
Toate drumurile trec si pe la biserica. Asta este foarte bine.
Frumoasa ipostaza pentru un copil... aflat intre doi parinti.
Cristian Lisandru:
Din pacate, solutiile trebuie sa le cautam individual.
LiaLia:
Un pupez suedez????
doctorul:
si acum este voinic, dar mai mic!
Trimiteți un comentariu