Am crescut într-o lume cu cireşari voiajori. Am citit cu bucăţica, la bibliotecă, majoritatea cărţilor importante. Cine îşi mai aminteşte vremea în care căram cărţile, prin tramvaiele care traversau întregul oraş? Eu da. Aşa cum îmi amintesc şi faptul că mergeam şi la sala de lectură, foarte des, fără ca să se panicheze cineva de acasă.... pentru că şi ei ştiau la ce oră se închidea biblioteca.
Mi-am amintit de o lumea foarte interesantă: lumea copilului cititor de altădată!
Cititor şi călător.
......
14 comentarii:
frumoase amintiri, cărțile aveau o altă valoare atunci, tocmai pentru că se găseau greu; îmi amintesc cum mă închideam într-o cameră cu o carte iar lumea se oprea în loc ...
Misto cartea copilului :D
Sete de lectură. Toată ziua alergam de la bibliotecă acasă şi invers. Citeam cu o bucurie pe care nimic nu putea să mi-o ştirbească. Nu mai ieşeam nici la fotbal, cu prietenii, de multe ori, iar mama şi tata îmi spuneam să mai ies şi la aer, altfel voi deveni ca o lămâie. Vremuri frumoase, acum citim pe fugă şi ne mirăm atunci când ni se oferă un pic mai mult timp pentru a răsfoi o carte... Paradoxal, ne ocupăm timpul liber cu altceva.
AStfel de povesti par sa fie tot mai nepotrivite cu vremurile pe care le traim.
eram inscrisa la biblioteca centrala si nu aveam voie sa imprumut decat 2 carti..dupa un an de zile,timp in care m-am ,,imprietenit'' cu bibliotecara....plecam cu plasa plina cu carti.
frumoase vremuri.
Oare cum o sa arate biblioteca virtuala din I-Pad, descrisa peste timp de catre copiii de astazi, maturii de maine care vor fi supusi altor provocari?
Citi copii ar mai fi lasati acum sa strabata orasul cu tramvaiul, indiferent de motiv? Cati?
doctorul:
Cartile au si acum o valoare a lor, chiar daca tendintele ne arata altceva, doar ca lumea este tot mai greu de oprit in loc.
americanu:
Da, asa este! O pretuim cu atat mai mult cu cat il cunoastem pe cel care a scris-o.
Cristian Lisandru:
Zi de zi suntem bombardati de stimuli mult mai facili, mai usor de rumegat. Sunt hotii de timp, cei care fura din vietile si asa prea scurte.
DNA System:
Cu toate acestea, ele trebuie sa fie povestite.
scorpio72:
Eu imi amintesc cu cea mai mare placere de lectura facuta in sala de auditie.
Kadetul:
Unii dintre noi s-ar putea sa afle pe viu, la viteza cu care se desfasoara totul.
Virginia:
Corect! Asa ceva nu mai exista. Pur si simplu este prea periculos!
Trimiteți un comentariu