Echipa care câştigă mereu

Mark şi Ştefan nu merg la aceeaşi grădiniţă pentru că locuim în zone diametral opuse ale oraşului. Cu toate acestea ne străduim ca prietenia lor să învingă distanţa şi să se transforme într-o tovărăşie peste ani, peste interesele viitoare.
Ieri am participat la o activitate de promovare a mişcării în rândurile copiilor organizată de Liceul cu Program Sportiv - Târgu Mureş. Deşi am fost nevoiţi să facem un efort destul de mare pentru a ne adapta programul astfel încât să putem ajunge la timp la sală, fără să sacrificăm somnul de prânz, am dat curs acestei invitaţii şi nu am regretat. Am avut ocazia să vedem şi alţi copii de aceeaşi vârstă, să ne comparăm cu ei, să ne facem o idee dacă suntem pe drumul cel bun.

Bineînţeles, fiecare părinte este subiectiv atunci când vorbeşte despre copilul său, aşa că nu am să-i laud pe cei doi protagonişti ai poveştii mele, ci am să vă povestesc în câteva cuvinte ceva mult mai frumos şi mai subtil: după încheierea evenimentului, atunci când am plecat către casă, au mers ţinându-se de mână şi au mâncat din acelaşi baton cu şunculiţa pe care îl pregătisem pe post de gustare, apoi au băut apa din aceeaşi sticlă.

Eu nu cred că există pe lumea asta ceva mai bun de atât.
Aşa se clădeste viitoarea echipă mereu câştigătoare! Numai aşa! Asta inseamnă echipa şi numai asta face diferenţa.