Se întâmplă tot mai des să nu mai fiu capabil să scriu despre toate cele care ni se întâmplă, iar asta duce către nişte reproşuri pe care mi le fac singur aşa cum trebuie să le şi suport. Sunt un om cu puteri limitate, oricât aş refuza asta, am hachiţe pe care chiar şi mie îmi este greu să le înţeleg. De multe ori doar instinctul mai dictează, însă nu m-a înşelat niciodată până acum. Nici măcar nu mi-a lăsat o umbră de îndoială, chiar şi atunci când nu am fost pregătit să recunosc asta.
Am cel mai fabulos subiect de relatat şi chiar el este cel care mă ţine în viaţă!
Mai mult decât atât, zilnic îmi demonstrează că poate să îmi poarte pantoful, chiar dacă este unul modest, iar eu, ca un părinte răbdător, mă topesc de bucurie.
Nu o să fie în zadar! Hotarât lucru!
7 comentarii:
Într-adevăr, fabulos, Sorine! Gândurile mele bune pentru voi!
Deci nu numai fetitele incearca pantofii mamicilor? ;)
@Cristian Lisandru:
... desi nu pare, nu-i asa?
@Gabriela Elena:
Nici sa nu te gandesti! Este o trasatura generala, unisex!
Nu mai are mult și chiar o să-i vină bine! :D
@silavaracald:
Singura problema este ca eu nu prea sant capabil sa ma pastrez in tendinte...
Un moment magic ce nu cred că poate fi înlocuit cu altceva...
@Vera:
Poate fi inlocuit foarte usor.... cu un alt moment legat de acelasi protagonist. Asta se intampla in fiecare zi.
Trimiteți un comentariu