Există întotdeauna măcar un om care a plantat şi a îngrijit câte o sămânţă, a apărând-o cu haina sa de grindina venită înainte de vreme, atunci când trunchiul său nu era capabil să vindece cicatricile unor lupte inegale.
Şi mai des se întâmplă ca mai mulţi dintre arborii bătrâni să fie necesari pentru a proteja tânărul vlăstar, până când acesta să simtă nevoia evadării, să-şi elibereze trufia tinereţii şi să spargă toate barierele.
Ieri, am privit (poate) viitoarea noastră şcoală, clădirea de după mugurii.
Muguri, muguri, muguri...
Muguri ai unor arbori care trăiesc cu spaima viitoarelor furtuni!
Mereu revenim la "lectia de plutire".
3 comentarii:
Iată o frumoasă trecere de la furtişagurile unora (la nivel de texte) la ideea de vlăstar şi de protejare permanentă a vlăstarului apărut dintr-o sămânţă delicată. Aşa se sparg barierele...
@Cristian Lisandru:
Vlastarul trece inaintea oricaror incercari, garantat!
http://www.youtube.com/watch?v=v_FgAruDgmA
:)
Trimiteți un comentariu