Cand eram copil, la fiecare inceput de primavara exista o febra greu de descris in toata familia ca nu cumva sa treaca vremea urzicilor abia inverzite. Mama tinea foarte mult sa ne administreze cateva "doze de sanatate", iar pentru a preveni mofturile noastre se straduia din rasputeri sa fabrice fel de fel de povesti, care mai de care mai zeloasa in a ne explica noua cat de sanatosi si de vigurosi urma sa fim dupa ce mancam ciulamaua de urzici.
Ieri, am adunat de pe mosia noastra de la Idrifaia doua pungi indesate bine, desi aveam experienta anilor ecuti in privinta dificultatii curatarii acestor trufandale.
Acum cateva zile am primit cu mare bucurie un mail de la un om deosebit in care imi spunea cat de dor ii este ciulamaua de urzici... Astazi, am simtit inca o data cat efort cere o simpla fiertura din frunza de urzica: mai bine de trei ore am curatat si spalat frunzele catorva portii.
.
Un comentariu:
Si mie-mi fac cu ochiul urzicutele din gradina.:)
Cred ca zilele astea circulatia mea periferica(cel putin la maini)va functiona ceva mai bine:).
Pofta buna voua!
Trimiteți un comentariu