Am furnici pe toată talpa

Stiu oameni care ar schimba zilnic haina pe care o poarta, iar daca ar putea face asta ar fi cei mai fericiti din lume. Chiar daca eu nu pot sa-i inteleg, incerc sa nu-i judec, asa ca am sa vorbesc despre felul in care ajung eu sa depind de hainele sau de incaltarile mele, cum ajung ele sa faca parte din amintirile mele doar pentru ca anumite lucruri mi s-au intamplat atunci cand le purtam...
Zilele trecute m-am hotarat sa imi caut o alta pereche de incaltari, ca sa nu mai fiu nevoit sa cumpar ceva in pripa atunci cand cei pe care ii am acum isi vor fi dat obstescul sfarsit. Am intrat in mai multe magazine si am tot probat. Nu mi-au placut, poate si din cauza retinerii stupide pe care o am de a cumpara modele pe care nu le-am mai purtat. Mereu sint tentat sa le calific drept solutii indoielnice si sa le evit, asta pana ajung sa raman descult. Iar atunci, impins de la spate de nevoia de a incalta ceva,totusi, cumpar in mare viteza fara sa mai fac obisnuitele mofturi. Apoi ma obisnuiescsi uit pana cand si acestea se rup.
Trecand din magazin in magazin, la unul dintre ele am descoperit o pereche de pantofi usori,din piele intoarsa, exact acelasi model pe care il port de doi ani si de care sint mai mult decat multumit. Am probat o pereche si m-am interesat de pret, gandindu-ma ca vreau sa am o rezerva atunci cand cei pe care ii am se vor distruge si numai pretul m-a facut sa ma mai gandesc. Cu toate acestea, sint absolut convins de faptul spre toamna, atunci cand o sa vina vremea soldurilor, eu am sa merg sa ii cumpar doar ca sa am o rezerva, ca sa pot sa ma pastrez din acest punct de vedere intr-o zona de confort relativ.
Asa functionez eu. Am haine pe care le port de ani de zile si de care imi vine foarte greu sa ma despart... pentru ca asa functionez eu!