Foarte aproape de locuinta din Galati, in drumul care duce catre faleza Dunarii, se afla restaurantul chinezesc. Nu suntem dintre cei foarte deprinsi cu specialitatile acestei bucatarii, insa nici complet straini nu suntem, mai ales ca, in marea lor majoritate, aceste mancaruri sunt pregatite cu mult mai mare atentie pentru sanatate.
Totusi, nu despre aceasta doream sa povestesc, ci mai degraba despre o intamplare amuzanta legata de butaforia la care au recurs cei care conduc stabilimentul in incercarea de a convinge trecatorii sa-i calce pragul. Plimbandu-ne prin zona, copilul a observat statuieta din lemn pictat care strajuieste intrarea in restaurant, dar a remarcat si faptul ca personajul pe care il reprezinta nu prea seamana cu oamenii pe care i-am intalnit pana acum. Ceva il deosebeste si il face interesant, iar intrebarile legate de infatisarea lui au curs ca un torent dupa o temeinica ploaie de vara.
Un singur lucru l-a inteles copilul fara sa aiba nici macar un dubiu. "Omul" se afla acolo cu un scop precis: trebuia sa ii ajute pe cei nehotarati sa paseasca pragul restaurantului si sa deschida pungile...
Amuzant este ca fara sa avem vreo discutie despre aceasta, copilul i-a dat un nume indeletnicirii pe care o facea batranul chinezoi de lemn, demna chiar de inscrierea in nomenclatorul de meserii:
- Tata, asta-i "poftitorul"!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu