Prima conditie

Recunosc, cu emotie, astazi imi duc fiul la (poate) primul sau antrenament organizat, cu antrenor specializat, pe teren sintetic. Daca reuseste sa convinga si este acceptat intr-o grupa de copii cu un an mai mare decat el, atunci astazi incepe viitoarea sa cariera de fotbalist. Nu pot sa stiu daca acesta urmeaza sa fie drumul sau, insa cu siguranta si aceasta experienta ii va fi folositoare, sportul practicat in mod organizat fiind foarte potrivit pentru acceptarea rigorilor unei vieti cat mai ordonata.
Ma induioseaza si emotia pe care i-o citesc in ochi, nerabdarea cu care s-trezit si a consumat momentele micului dejun, preocuparea lui ca nu cumva sa intarziem. Simt ca isi doreste sa joace cu alti copii, sa nu mai fie nevoit sa se multumeasca cu terenul asfaltat de langa casa. A vazut ca se poate si altfel si nu mai vrea julituri... Vrea cu adevarat sa joace intr-o buna zi pe stadioane adevarate.
Astazi, in aceasta zi din mijlocul unei veri toride, incercam sa facem impreuna primul pas catre sportul de performanta, adica ne testam abilitatile castigate pe vremea in care jucam fotbalul in casa, apoi pe asfalt, in fata blocului...
Daca tentativa aceasta va fi una reusita, atunci de astazi incepe si cariera mea de impresar de jucator...
Amandoi, astazi, dam piept cu prima conditie, adica sa incepem.
.