M-a obosit peste masura lupta aceasta in care marsavia a ajuns aproape o virtute, in care inclestarea este pe viata si pe moarte, combatantii fiind preocupati doar sa gaseasca lovitura mortala.
Imi este sila sa vad cum licheau (ca specie) ajunge sa fie adulata, purtata de umeri asemeni unor eroilor, cu toate ca cel purtat in trimumf este gol, si afara, dar mai ales inauntru, o simpla forma fara niciun fond.
Altadata, in vremuri poate mai drepte, cei care greseau erau omorati cu pietre, iar cei din jur intelegeau ca exista mereu si aceasta posibilitate. Si se temeau!
Astazi putem sa ne aplecam si sa ridicam piatra, chiar daca alegem sa nu lovim cu ea.
Da, eu cred ca astazi trebuie sa ridicam piatra. Macar atat!
Un comentariu:
din pacate, se pare ca in nenorocita asta de tzara cei vicleni ne 'ciuruiesc" !!
Trimiteți un comentariu