CEDO

Am intrat in anul cu numarul sase de cand astept ca justitia din Romania sa ma puna in drepturile care mi se cuvin ca urmas al tatalui meu, cel care banuiesc ca ar fi facut o minima "randuiala" ca sa ma scuteasca de calvarul unei succesiuni plina de abuzuri ale celor care s-au scolit, si-au tratat bolile copilariei la fel ca si pe cele ale varstei mature din banii nostri, ai tuturor, inclusiv cei ai tatalui meu, in schimb avand datoria de a face dreapta judecata atunci cand nevoia te aduce in fata justitiei. Sunt oameni care au si jurat ca dreptatea sale fie prima grija.

Asa am crezut mult timp, iar nedreptatile pe care le-am indurat nu le-am socotit decat niste scapari, simple intamplari pe care puteam sa le repar aducand doar noi probe. Asta pana cand, oricat doream sa ma amagesc, mi-a devenit mai mult decat clar faptul ca vorbele pe care le auzisem rostite pe la colturi erau crudul adevar: am intrat pe mana unor mafioti cu gulere albe care, asemeni hienelor, s-au napustit asupra casei care face obiectul succesiunii. Am facut tot ceea ce se putea face, inclusiv apeland la alte organe si institutii ale statului. Degeaba! Statul sunt ei, cei care au pus ochii pe casa din centrul orasului si pentru care sunt dispusi sa faca orice faradelege ca sa o obtina. Justitia din Romania m-a infrant, in ciuda tuturor evidentelor. Cumetriile mi-au blocat toate caile, de cele mai multe ori prin abuzuri grosolane, incurajati si de faptul ca ei pot "gresi" fara ca sa plateasca. Ei nu au nicio raspundere, ei au salariu special, asigurare medicala speciala, pensie speciala. Si mai au ceva: obrazul foarte special, gros si patat.
De astazi, cu mai multa speranta si incredere, am inaintat cauza mea spre analiza la CEDO si astept ca abuzurile sa imi fie recunoscute si sa ajung sa fiu despagubit de catre statul roman, adica tot de catre cei care nu au nimic special, inafara de faptul ca le platesc salariile, asigurarile, pensiile acestor imbecili fara caracter.
Crede cineva ca le pasa?
.