David Coverdale este unul dintre numele celor care i-am pus pe listele commune cu preferinţe musicale, în serile în care ascultam Deep Purple sau Whitesnake, fumam pe ascuns (Kent arăbesc) şi făceam fotografii alb negru, într-un laborator pentru care eram invidios. Astăzi bunicuţul David împlineşte şaizeci de ani, ceea ce mă face să cred că şi el, odată cu noi îşi priveste părul albind, faţa cedând în faţa ridurilor şi a cearcănelor. Poate că la el se vede mai bine, dar cui îi mai pasă, atâta timp cât el reuşeşte, fără să ne cunoască măcar, fără să ştie, să ducă mai departe prietenia care ne leagă încă din vremea când eram nişte liceeni cu toată viaţa inainte...
(Prietenului meu, Cătălin Ungureanu şi colecţiilor noastre de viniluri)
Noi nu mai putem niciodată să fim "Perfect strangers"
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu