8 martie 2012

8 martie 2012

La fix cinci ani, chiar la ora la care se năștea,
Ștefan își trăia ziua între colegii lui.

Când au trecut acești cinci ani?

8 martie, 2007

8 martie, 2007

Au trecut cinci ani. Fotografia pe care am făcut-o cu telefonul o păstrez cu mare drag.

Mi se părea incredibil de mic, de firav. Și i-am dat numele mamel mele, să i-l ducă mai departe cu cinste. Câteva luni mai târziu, această fotografie îl însoțea pe tatăl meu atunci când ....

Povești cu iz de marțipan

Niciodată nu este prea mult, niciodată nu trebuie să ai un motiv concret pentru a organiza un carnaval. Măștile, costumele, rolurile pe care micuții le primesc într-o astfel de întâmplare sunt poate fermentul viitoarelor zbateri artistice ale copiilor noștri, viitorii părinți ai nepoților noștri care vor fi preocupați și ei ca agest gen de poveste să se perpetueze și să ne ducă numele și graiul mai departe. Doar pentru că așa i-am crescut, cu povești pline de tâlcuri ascunse.

În această dimineață, fără vreun motiv concret, timp de o oră am trăit o poveste magică, o amintire pe care o să o păstrăm în suflet oriunde viața o să ne ducă.

Simplă poveste cu iz de marțipan.

OutInMures.ro

Mi-a fost destul de dificil să-mi adaptez programul astfel încât să pot fi alături de echipa OutInMures.ro la petrecerea pe care au organizat-o pentru a marca împlinirea primului an în online, însă chiar mi-am dorit să-i revăd, cu atât mai mult cu cât le datorez una dintre cele mai frumoase amintiri din vara trecută: FotbalBlogMeet.



Am fost stânjenit și de această dată pentru că fiecăruia dintre ei i-aș putea fi părinte, însă m-au ajutat să depășesc aceste idei preconcepute, motiv pentru care nu ezit să le mulțumesc cu sinceritate. Nu sunt vorbe mari dacă am să spun că mi-aș dori ca peste niște ani și fiul meu să aibă preocupări asemănătoare cu ale lor, să aibă aceeași nebunie tinerească de a porni pe drumuri noi, nebătute.

Da, mi-a făcut foarte mare plăcere să le fiu aproape într-un astfel de moment și mă simt extreme de măgulit pentru că nu au uitat să mă invite. Anca, Paula, Mihai, Mircea și Laci sunt sufletul unei frumoase întâmplări din online-ul mureșean.

Stefăniță, te-aștept deseară la portiță

.

Ieri , încă o aniversare. Trec anii, iar noi încercăm să ne ținem aproape.

I-am privit și m-am emoționat tocmai datorită emoției lor. Atât!

.

Pirații din Caraibe puși în umbră

Aseară, Pirații din Caraibe au fost eclipsați:
La multi ani, Mark!

Bună seara prieteni și la mulți ani!

Bună seara prieteni!

Este ziua lui, încă una dintre zilele pe care Dumnezeu a ales să i le dăruiască, iar această lucrare a făcut-o cu mare bizuință în gestul celei care s-a învrednicit să-i fie alături, la bine și la rău. În cazul lor, această nouă zi este un dar binecuvântat pentru două trupuri care au ales să devină unul singur, în adevăratul sens al cuvântului.

Prilejul acesta îl folosim pentru a ne aminti de două dintre cele mai frumoase amintiri muzicale ale copilăriei. Lui I le datorăm și sunt una mai frumoasă decât cealaltă.

Bună seara prieteni și la mulți ani!

N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit

S-a produs o premieră: mi-am dus copilul la prima petrecere la care eu nu particip. Doar l-am dus până la ușă, apoi m-am întors acasă. Recunosc, am avut o emoție pe care o definesc greu, am avut gânduri amestecate, m-au năpădit amintiri și m-au salvat speranțele pe care mi le-am făcut în ceea ce privește viitorul. Nu știu ce mi s-a citit pe față atunci când mă întorceam, dar totuși, nu am putut să nu fiu mândru că am apucat să trăiesc această zi.

Până să plecăm de la petrecere, în timpul somnului de prânz, eu am schimbat câteva vorbe pe chat-ul facebook cu o prietenă din perioada tinereții mele foarte crudă, aproape verde. Ne-am amintit cu emoție despre o petrecere din trecut, de o rochița albă cu buline pe care ea o purta, iar tot acest dialog avea loc în comentariile fotografiei fiicei ei, care are aceeași vârstă cu copilul meu. Timpul ne-a luat-o înainte!

Astăzi, Ștefan nu are nevoie de foarte multe, și nici eu!

Iubește mâinile și ochii

De fiecare dată atunci când mă gândesc la vârsta pe care o am caut să îmi privesc mâinile. Acolo resimt eu cel mai dramatic efectele trecerii timpului, acolo unde, fără să o știe nimeni, linia vieții se scurtează cu fiecare zi. Nu este ușor să le vezi îmbătrânind, să constați că timpul le macină încet și sigur.

Tuturor celor care au găsit răgazul să-mi fie alături în această zi, fie și preț de numai câteva secunde, un clic, un SMS, le mulțumesc și le spun: "Iubeste mâinile și ochii”

Aici s-au strâns urările.

La mulți ani lui Ștefan Hrușcă

În drumul nostru zilnic trecem pe lângă falnica biserică din cartierul Tudor. Locul este unul oarecare, însă unii dintre oamenii care l-au călcat în trecut l-au încărcat de o solemnitate și de o gravitate care încep să semene cu istoria. O istorie simplă, nerodată, care mai are nevoie de ani pentru a-și căpăta adevărată grandoare.

Aici, în locul în care se zvonește că municipalitatea ar intenționa să amplaseze bustul lui Adrian Păunescu, se află panoul pe care îl urmărim noi cu regularitate. Aici, langa troița de lemn, găsim o parte dintre afișele evenimentelor care au loc în oraș.

Astăzi, ăl mai fain dintre moții colindători, în chiar ziua lui de naștere, ne chema în data de 12 decembrie ca să ne mai spună încă o dată de ce nu trebuie să ne lepădăm niciodată de datinile noastre atât de frumoase, mai ales în vremea gutuilor din fereastră.

La mulți ani Ștefan Hrușcă, te așteptăm și acum, tot cu două nuci.

50 de ani cu Nadia Comaneci

Îmi amintesc nopțile albe în care urmăream cu sufletul la gură ca din Monreal să ne vină veștile triumfului unei fetițe plecată dintre noi, dar care se îndrepta hotărât către legenda incontestabilă a unui zbor incredibil de frumos.

Fetița aceea nu mai există, însă a lăsat în urmă povestea... este Nadia Comaneci.

Cimilitură

Ar fi implinit optzeci si unu de ani. Asta daca nu .....

Mereu între Deep Purple, Whitesnake

David Coverdale este unul dintre numele celor care i-am pus pe listele commune cu preferinţe musicale, în serile în care ascultam Deep Purple sau Whitesnake, fumam pe ascuns (Kent arăbesc) şi făceam fotografii alb negru, într-un laborator pentru care eram invidios.

Astăzi bunicuţul David împlineşte şaizeci de ani, ceea ce mă face să cred că şi el, odată cu noi îşi priveste părul albind, faţa cedând în faţa ridurilor şi a cearcănelor. Poate că la el se vede mai bine, dar cui îi mai pasă, atâta timp cât el reuşeşte, fără să ne cunoască măcar, fără să ştie, să ducă mai departe prietenia care ne leagă încă din vremea când eram nişte liceeni cu toată viaţa inainte...

(Prietenului meu, Cătălin Ungureanu şi colecţiilor noastre de viniluri)


Noi nu mai putem niciodată să fim "Perfect strangers"
.

Valeriu Sterian, "te port în gând"

Astăzi este ziua de naştere a unui suflet pierdut, rămas în urmă, asemeni unui val spart între stânci.
Valeriu Sterian este numele de care se leagă multe dintre amintirile frumoase ale tinereţii mele. Cuvintele nu sunt nici multe, nici puţine. Sunt doar inutile.

"Te port în gând" si atât!

Un an

Atât a trecut din ziua în care am primit vestea că ne-a crescut familia.
Astăzi, la un loc cu alte celebrităţi ale lumii, sărbătorim primul dintre anii vărului nostru din Galaţi, Robert.
Timpul trece implacabil, iar copiii noştri adună anii care pe noi ne gârbovesc.
Un an!

Tudor Gheorghe - 66

Un astfel de om şi l-ar dori oricine pe post de bunic. Noi l-am cunoscut, împreună, iar bucuria celor două nuci trecute din mână de copil în mâna care mângâie struna este vie. În această primăvară l-am aşteptat pe maestru să sosească iar în urbea noastră, ba chiar mai păstrăm şi acum biletul de la concertul anulat.

Când o fi să vină iar, nu-i mai dăm decât o nucă, semn că nu l-am iertat pentru primăvara în care nu au mai înebunit salcâmii.....

Bunicule Tudor Gheorghe, la mulţi ani! Să vii iar, noi mai avem atât de multe nuci!

Tractorul supersonic

În ultimele zile am vorbit despre Adelin Petrişor, şi despre ziua lui de naştere. Am stabilit să-i pregătim şi un cadou.

În această dimineaţă s-a şi întâmplat, ba chiar i-am şi trimis dovada prin mail. Omul ne-a salutat din Bretania, dovadă că s-a bucurat de noul sau tractor cu elice, construit din plastelină de cea mai bună calitate.

Cum s-ar spune, copilului i-a dat prin minte să-i ofere "roackerului” ca să testeze încă un tip de aparat de zbor de atac: tractorul supersonic care zboară razant cu solul.

La mulţi ani peste primii 36!
.

Acum "sînt un om liber"

"Sînt
Un om liber
Adică
Nu-i este nimănui
Milă de mine.
Nu mi-am dorit
Această libertate
Dar o păstrez
Şi mă laud cu ea.
Sînt
Un om liber,
Nu permit nimănui
Să-i fie milă de mine
Şi sînt
Şi mai liber decît credeam:
Nici n-am cui permite
Să-i fie milă de mine."
(Locuri comune, Editura Albatros 1986)

Ilie, Ilie, de-ai avea Academie

Viaţa lui Ilie Năstase ar putea fi subiect pentru un roman fluviu, cu personaje istorice de-a dreptul, iar povestea ar fi foarte potrivită inclusiv pentru un serial de televiziune. Totuşi, există un episod dureros, la fel ca într-o telenovelă care se respectă, acela în care ţara al cărei steag l-a purtat la piept cu mândrie nu a găsit de cuviinţă să-l ajute să pună piatra de temelie a "Academiei de Tenis". În ţara în care s-au furat chiar şi simbolurile, nu este loc pentru Ilie.

Astăzi este ziua lui de naştere, aşa că: "Ilie, Ilie, îţi doresc Academie"

1/2

În spate au rămas cinci ani, în faţă aşteaptă poveştile.
Raluca împlineşte astăzi jumătate din anii neclari în care ne-am schimbat fără să ştim, să simţim.
Poate că aşa trebuie să se imtample lucrurile....