Cu o saptamana in urma, intr-o discutie tihnita, copilul mi-a facut lista capitanilor pe care ii cunoaste: Hook, Cousteau si Bosneaga. M-am amuzat atunci cand am auzit si m-am felicitat pentru a-i spune si despre marinarul presedinte ca a fost si el capitan.
Apoi, dupa ce l-am culcat, m-am intors cu gandul la aceasta intamplare si am intors-o pe toate fetele. Mi-am dat seama ca, aproape orice am face, mintea celor care vin dupa noi poate sa faca ierarhiile dupa reguli proprii, dupa intamplarile vietii sale. Mintea aceasta (colectiva) poate sa faca gesturi de mare generozitate sau nedreptati crunte. Acum ceva timp in urma am citit un articol despre niste copii pentru care “Neverland” nu mai este un taram fabulos, in care se regasesc personajele de poveste. Pentru ei era casa lui Michael Jackson.
Continuand sirul gandurilor, mi-am dat seama de cat de usor este sa fiu erou pentru copilul meu, facand lucruri simple, fiind mereu in preajma. In fond, daca a reusit capitanul Bosneaga sa devina membru al familiei gandurilor noastre, eu pot aspira la mai mult.
Cu o suta de ani in urma, la Saint-André-de-Cubzac, in Franta, se nastea
Jacques-Yves Cousteau. A avut o viata aproape fabuloasa. Cu toate acestea, pentru noi el este egalul capitanului
Bosneaga, chiar daca suntem constienti de nedreptatea facuta.
