Știu încă din copilărie că moș Neculai este sfântul care umple sufletul copiilor, și nu numai, pe ascuns, fără ca cineva să-l vadă. Mai importantă este taina decât darul pe care acesta îl lasă în ciuboțelele curățate cu atât de multă grijă.
Nu o să ne întristăm peste măsură de mult, însă trebuie să povestim și despre un alt moș, posibil tot Neculai sau cine știe cum altfel, care a trecut si pe la noi, dar nu ca să ne aducă daruri ci ca să ne fure bicicletele pe care le țineam legate de caloriferul de pe palierul apartamentului nostru. Ce să mai spunem? Poate că le duce și le lasă el la ușa unor nefericiți, să le fie surpriza acestei dimineți de taină, dar măcar ei să nu știe că bucuria lor își are seva în strângerea noastră de inimă din momentul în care nu am mai avut cu ce să pornim către lecția de pian și către grădiniță. În fugă, am apelat la bicicleta prietenului nostru, Silviu. Viața merge mai departe, așa cum poate și ea, iar noi să fim sănătosi, atât!
