Dintre toate, insa, o fotografie m-a facut sa ma opresc la ea, minute in sir. Regaseam in ea multe emotii simple traite "pe malul stang al Dumarii albastre". Privind la ea am reusit sa trec prin mai multe momente din trecutul meu, asemeni unui avion de spionaj suvoland arii extinse. Am simtit cum imaginea cu pricina reusea sa imi comprime amintirile, reducandu-le doar la acelea. Oare ce am vazut eu in ea? Ce intrezaream eu in spatele acelei imagini? Imi este greu sa spun!
Ceea ce m-a obligat ulterior sa-i dau si un nume a fost simplul fapt ca, dorindu-mi sa o aduc intr-o "cursa imaginara" si pe blogul nostru, am cerut acceptul "ochiului" care a surprins-o. Discutia purtata m-a facut sa ma simt cersetor. Acesta este motivul pentru care, desi am sa o postez si am sa precizez si sursa, nu am sa o mai arat asa cum am vazut-o prima data. Nu! Am sa o arat asa cum s-a preschimbat in numai doua zile.
Copilul meu o sa astepte, pivind pe geam, alt vapor, pe Dunare, la Galati (alaturi de verisoara lui, "Sirena Catalina").
