Ne-am eliberat!
Pentru ca ne-am laudat prea mult cu ceea ce am reusit sa facem in calatoria noastra, am sa folosesc ziua aceasta si concursul de imprejurari care m-au determinat sa dau aceat titlu pentru a povesti cea mai mare ratare: mi-as fi dorit foarte mult sa imi duc fiul la bisrica pe care nu am mai vizitat-o de douazeci de ani, dar ale carei icoane imi sfredelesc si acum retina. Nu am sa-i pomenesc numele tocmai pentru a fi o provocare, insa, am alaturat imaginea ei. Am sa mai spun si ca icoanele sunt rezultatul zbuciumului creator al lui Sorin Dumitrescu. Chiar si numai pentru atat, trebuie sa mai mergem la Bucuresti.
Poate atunci cand vine AcDc, daca o sa castigam la 6/49 sau daca ne gasim un sponsor melomaniac.
Sant un ortodox dintre multi. Nu pot sa spun ca sant practicant, poate. Insa, aproape in fiecare duminica imi duc copilul la biserica, sa i-L arat, cu speranta ca nu o sa-si intoarca privirea de la el.
14 comentarii:
Sper să fi scăpat de apăsare.:)
Oricum e doar o...cifră.
O duminică frumoasă.)
Normal, este numai o cifra! Si, oricum, ne-a poposit chiar cand noi doi eram in biserica. Tot o intamplare!
Multumesc pentru urare!
:) prea putin dau importanta acestei cifre!
Capul sus!
Oho, atenţie sporită!
Era doar un alint! Si apoi, a trecut! Lin!
... acum cred ca stiucinne era interesat de cele doua reproduceri din noduri si semne', postate la mine pe blog;
eu nu obisnuiwsc sa fac asa-zise cadouri virtuale, dar nici nu le refuz,....
si cu siguranta ca stii : inn 22 martie 1964, Beatles(ii) lansau
primul lor album "Please, Please Me",; sa fii 70 sapt la rind in top...;
pacat ca nu pot sa iti pun aici coperta discului...;
\
gata, deja am obosit, raspund miine
o sapt buna!
si multumesc pt imaginea cu Biserica; acum nu pot explica de ce.
erata: 1963, scuze!
sa nu multumesti!
nu pentru asta, indiferent de motivatiile personale....
ne onoreaza prietenia pe care ne-o arati!
Iti multumesc pentru complimentului pe care mi l-ai facut in ultimul tau comment:
"Nu stiu daca esti parinte, insa, meriti aceasta fericire!" :)
Citind atatea despre calatoria ta si a lui Stefan, nu pot decat sa spun ca inca este mic si poate nu constientizeaza ce tatic bun si grijuliu, are! :)
Amintirile copilariei sunt asa de frumoase si faptul ca te preocupa sa-i arati ceea ce este important, de valoare, ca discuti cu el, il tratezi de multe ori ca si pe un om mare atunci cand se intruneste "consiliul", este benefic!
Copiii cu care se vorbeste mult, care primesc informatii pe care apoi le discuta cu parintele, sunt mai inteligenti si se maturizeaza mai repede.
Va doresc sa va bucurati muuult unul de celalalt!
nu vreau sa-l maturizez!
vreau sa il ajut sa creasca pregatit, fara sa piarda nimic din ce i se ofera.
deocamdata, il vreau copil pentru multa vreme.
Bunica ta, aşa cum ai surprins-o în poză, îmi aduce aminte de bunica mea, care, din păcate, nu a apucat să-şi cunoască strănepotul. Şi, ca şi ţie, şi mie îmi este dor de gutuiul din ograda bunicii, care ne-a fost leagăn, mie şi fratelui meu, când aveam vreo 3-4 ani.
În schimb, băieţelul meu are o străbunică pe linie paternă, pe bunica soţului meu. Are aproape 90 de ani.
Nu-i aşa că, privindu-le, te umpli de pioşenie?
Să dea D-zeu să vă bucuraţi de bunica voastră mult timp de acum încolo.
Cu prietenie,
Adele
Din pacate, am pus o distanta greu de anulat, nu numai intre mine si gutui, dar si intre mine si bunica mea. Incerc, ori de cate ori pot, sa i-o ofer copilului meu. O sa-i foloseasca. Apoi, o sa-i lipseasca!
fara niciun pic de rautate, spune'i, totusi, lui stefan ca "cifra" 666 e, de fapt, un numar !!
anonim:
Binenteles, asa se va intampla, dar mai intai sa ajungem cu numaratul pana acolo....
Trimiteți un comentariu