luni, martie 29


Cat de mult ne-am saturat de betoane, de garduri inteligente si de treceri de pietoni cu ochi de pisica. M-am nascut intr-o vreme in care oamenii isi mai trimiteau scrisori iar altii, infrigurati, le asteptau. Isi povesteau vietile, pe scurt, pret de cateva randuri. Uneori, unii mai rabdatori, ascuteau creionul de mai multe ori pana sa termine. Le mergea atat atat de bine incat povestile lor nu puteau fi spuse pe nerasuflate. Cand scrisoarea era gata, buzele si dintii aratau hidos din cauza creionului chimic pe care il foloseau, semn ca orice act de creatie este insotit si de sacrificiu.



Unui tanar din zilele noastre nu mai poti sa-i povestesti despre comunicarea bazata pe asteptare, pe suspans. Chiar si cei mai in varsta si-au pierdut acest exercitiu. Mobil, S.M.S., mail. Instant! Daca raspunsul nu vine imediat, incep intrebarile: am facut eu ceva? de ce s-a suparat? ma ignora?



In lumea aceasta, mereu pe fuga, mereu preocupata de securitate alimentara, gripa porcina, boala vacii nebune si a ratoiului virgin (chiar si luate impreuna, doar au dreptul la ce orientare doresc!), noi mai avem, inca, un loc in care gaina mai sta closca, oaia mai da laptele jumatate-jumatate intre miel si stapan, unde ne umplem de noroi pana la glezne.

Se apropie "Pastele" iar noi avem mielul pentru care sa spunem:
"ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini."(N.Labis)

26 de comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Scrisorile raman. Cu parfumul, personalitatea, culoarea, menirea lor. Se pastreaza.
Multe au amprente, iar lectura in ceasuri tarzii, peste ani, reconstituie experiente, trairi emotii. Acealasi moment poate deveni altceva.

Prin scrisoare esti chiar tu.

Celelalte cai de comunicare sunt mai rapide, economice..., dar le lipseste tocmai ce-si doreste , poate, destinatarul- sentimentul.

Virtualkid spunea...

...eu cred ca le lipseste, in primul rand, asteptarea!

Cristian Lisandru spunea...

Vremuri tulburi, de tristă amintire. Valorile suferă. Tradiţiile sunt uitate. Sau încep a fi uitate, lăsate de izbelişte. Frumuseţea nu mai are curaj să iasă din casă. Mizerie peste tot. Un tablou în tuşe închise la culoare. Peste toate - speranţa că generaţiile viitoare vor trăi mai bine. Şi dacă vor trăi ŞI mai rău? Cine-şi asumă această vină?

Anonim spunea...

o Saptamina a Patimilor inceputa macar aici, mai altfel, mai aproape de cum se cuvine, caci prin alte locuri....

nu ne mai amintim noi, dar ne inmultesc altii patimile si nu suntem vrednici a le intelege

Bibliotecaru spunea...

Am uitat să vorbim pământului.

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru: tocmai pentru ca schimbarile sunt atat de dramatice, incerc sa mai opresc cate ceva pentru copilul meu, macar aici.

Anonim: Patimile vin, saptamana de saptamana, aproape fara sa mai difere intre ele.

Bibliotecarul: Tocmai din acest motiv, si el, ne vorbeste tot mai rar.

Adi Vera spunea...

Când vin nostalgiile ce înseamnă? Că începem să îmbătrânim, sau că lumea s-a urâţit iremediabil şi încercăm să scotocim prin amintiri imaginile ei vechi, roase la colţuri, dar cu parfum de adevăr?
Ai dreptate, cât consum dădea aşteptarea! Trăirile noi, cu reacţii spontane şi feed-back instant se golesc de conţinut pe zi ce trece. Sper să mai avem motive să rămânem în continuare oameni...

ILANA spunea...

când mă gândesc că vine paștele, mă apucă groaza. Iar mesaje pe telefon, aceleași cu sfânta lumină etc.

Virtualkid spunea...

daca ai unde sa te mai duci, mergi langa parinti, langa rude.

nu pot sa spun ca ar fi bine sa mergi fara telefoane si fara calculator!

am petrcut clipe minunate pe blogul tau! mi-ai amintit lucruri din trecut.

starsgates spunea...

:)Nu ne împiedică nimeni să scriem scrisori.
E drept că şi mie îmi vin mai mult facturi prin poştă, dar sunt unii prieteni/prietene vechi care mă mai răsfaţă din când în când...;)

Evergreen spunea...

Cat de pe sufletul meu ai scris...

Virtualkid spunea...

deci, realitatea foarte, foarte concreta.... este aceea ca la posta ne vin facturile, si, accidental, cate o delicatesa ratacita!
Cand a venit ultima?

Virtualkid spunea...

Evergreen: da, desi pare extrem de ... simplist!

angi spunea...

Scrisori n-am mai scris,dar nici n-am mai primit.In schimb le-am pastrat pe cele primite...demult,cand era singurul mod de a comunica cu prietenii aflati la distanta.

E simpatica imaginea celor doi...pui!:)Unul speriat,iar altul grijuliu.

starsgates spunea...

Dacă m-ai întrebat pe mine, îţi răspund că nici n-a fost aşa de demult.:)
Acum în martie.;)

Virtualkid spunea...

Stargates: Chiar este un lucru de invidiat!

Adele spunea...

He, he, unde sunt scrisorile de altădat'?

Azi, îţi scriu o scrisoare...
e un crâmpei de suflet...

Cu prietenie, Adele

Adele spunea...

Po să continui?

Azi, îţi scriu o scrisoare...
e un crâmpei de suflet,
nu-i un răspuns, nu-i o-ntrebare,
este doar un cântec.
Un cântec despre ce a fost şi despre ce va fi,
un cântec cu oameni mari,
ce au fost, cândva, copii...

Azi, îţi scriu o scrisoare...

Virtualkid spunea...

Angi: amandoi sunt puii mei si incerc sa-i cresc cum pot mai bine.

Adele: ne bucura mult! Poate o sa o folosim pentru serbare. Iti multumim!

noaptebunacopii spunea...

u drag! M-ar bucura să ştiu că vă poate fi de folos!

Tocmi voiam să o postez pe toată, pe blog, cu mulţumiri pentru "copilul virtual", a cărui scriere a inspirat scrierea mea. Aşa că, dacă ai timp să treci să vezi şi continuarea, te aştept. :)

Virtualkid spunea...

o sa venim cu drag, de fiecare data cand o sa simtim ca ne foloseste!
gandul nostru bun!

noaptebunacopii spunea...

Am văzut prea târziu că am "mâncat" nişte litere. Ţi-aş fi recunoscătoare, dacă ai corecta.
Cu mulţumiri şi urări de bine,

Andi spunea...

Sărbători fericite!

Virtualkid spunea...

as adauga... tuturor!

Brandusa spunea...

Zilnic vad miei, dar eu grabesc o masina, sa ajung... !
Sa ajung unde ?!
Intr-o incapere in care miei devin cifre, laptele, branza, carnea la fel, graul o insumare racita, doar miros de paine calda din cladirea vecina.
Bine spui, da, bine !

Virtualkid spunea...

imi pare rau ca trebuie sa asculti in fiecare zi "tacerea mieilor".
stiu ca suna caraghios!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner