miercuri, martie 17
Paul, prietenul pe care nu il stim, doar il simtim in preajma
Asa arata omul care ne-a facut sa ne abandonam, temporar, grija de a ne lauda vartos cu ceea ce am facut in capitala. Chiar daca este greu de crezut. Mai avem multe de povestit, insa, pentru bucuria acestei intalniri, mai amanam.
Deseori, ratacesc fara noima pe cararile intortocheate ale blogosferei, bucurandu-ma, enervandu-ma, ma rog,
di tati". Lume multa, globalizata, parte din ea imbecilizata doar pentru ca nu vrea sa contrazica vorba, aproape axiomatica, "da-i omului o masca si iti arata cine este".
Iesisem de pe un blog fad, pentru mine, "misto" pentru marea majoritate a celor care isi faceau veacul pe acolo. Am ales sa folosesc un motor de cautare si am cerut ceva legat de muzica, nu mai stiu ce anume. Mi s-a deschis o lista, ingramadita, din care trebuie sa recunosc faptul ca unele nume nu imi spuneau nimic. Am fost tentat sa fiu superficial si sa recurg la alta cautare. Pana la urma am ales sa fiu comod, si, daca tot eram acolo, sa "dishchid cieva di colo". Va recomand sa mergeti in acest loc pentru ca are ceva din caldura coltului pregatit pentru prietenul asteptat, dorit, cautat. Nu am simtit ca as putea sa fiu strain de locul acela, desi, calcam pentru prima data. Am simtit parca si izul de tutun de pipa, ramas de la ultimul taifas neintamplat.
Va chem cu drag in "taverna galatenilor de pretutindeni":
Iar pentru placerea primei vizite facute pe blogul sau, tata si copilu' ii trimitem lui Paul Gabor un dar, de suflet pentru noi:
Etichete:
blog,
galati,
Paul Gabor,
woodstok
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Frumos dar. De suflet. Pentru un om cu suflet mare... Tot respectul, Paul Gabor!
Cred ca am fost ghinionist ca nu l-am intalnit pe vremea cand locuiam in acelasi oras, dar, mai cred ca suntem norocosi pentru ca l-am gasit acum....
multumesc pt mesajul pe care l ai lasat pe blogul meu si multumesc lui Paul Gabor:)
cred ca si merita!
Ce faceti voi aici, tataie? Mi-a placut si mie pustiul si uite ce faceti voi! Zau, pe bune... Mai bine sa bem o tuica! Daca-l introducem si pe Cristi Lisandru in hora galatenilor, iese cu invarteala iute!
Tuica poate sa fie un balsam, daca reusim sa ne oprim la timp. In caz contrar, "hora galatenilor" ar putea sa fie un experiment periculos.
Trimiteți un comentariu