miercuri, martie 31

Nichita Stanescu, gandind la egalul sau


Atâta sã nu uitati:
cã el a fost un om viu,
viu,
pipãibil cu mâna.

Atâta sã nu uitati
cã el a bãut cu gura lui,-
cã avea piele
îmbrãcatã în stofã.

Atât sã nu uitati,-
cã ar fi putut sã stea
la masa cu noi,
la masa cinei celei de tainã.

Atât sã uitati! Numai atât,-
cã El a trãit,
înaintea noastrã...
Numai atât,
în genunchi vã rog, sã uitati!


Cat de bine le sta impreuna, vorbind unul despre celalalt.

...pe de alta parte, "...perfectiunea nu atrage atentia..."

5 comentarii:

noaptebunacopii spunea...

"A vorbi de poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă…Nu poate să ajungă vorba pậnă la el,fără să-i supere tăcerea.Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă şi să legene,din depărtare,delicata lui singuratecă slavă."
Aşa spunea Tudor Arghezi despre Mihai Eminescu, dar cred că nu greşesc spunând că aceste cuvinte îl pot defini, în egală măsură, şi pe Nichita Stănescu.

"Iată-mă
rămînînd ceea ce sînt
cu steaguri de singurătate, cu scuturi de frig,
înapoi, spre mine însumi alerg,
smulgîndu-mă de pretutindeni,
smulgîndu-mă de dinaintea mea,
dinapoia mea, din dreapta, şi
din stînga mea, de deasupra, şi
de dedesubtul meu, plecînd
de pretutindeni şi dăruind
pretutindeni semne-ale aducerii-aminte:
cerului - stelele,
pamîntului - aer,
umbrelor - ramuri cu frunze pe ele"
(Nichita Stănescu - A unsprezecea elegie)

Reverenţă, ţie, pentru aducerea aminte, azi, de "ziua" lui Nichita Stănescu!

Cu bine,
Adele

ana spunea...

iti raspund aici, multumindu-ti pt
ceeea ce ai lasat si pe blogul meu, dar mai ales pt frumusetea scrisa aici --- de mult timp, eu nu am mai citit ceva atit de frumos scris despre NUICHITA...

si cum bolnava ramas-am de slova-i, m-ai ajutat sa imi amintesc ceea ce, de fapt, nu uit niciodata:
''invinsesem si plecasem
pe o piatra sezusem si plinsesem
m'a gasit sageata la intilnire
s s-a sarutat cu inma mea.



pe sub usi curgeau icoanele,DOAMNE'


[poate vreodata ii voi povesti lui Stefan cum faceam ceva ce nu eratocmai frumos: de la fereeastra caminului din Pta Amzei, ma uitam cu jind si incintare la intilnirile din sufrageria Domniei-Sale... ]

Flavius spunea...

servus...
în genunchi nu uităm... asta fiind una dintre puţinele adevărate neuitări...
toate cele bune!

Elfa spunea...

Cat de adevarat si cat de greu de crezut. Pt majoritatea

Virtualkid spunea...

Bun venit! Noi incercam sa ne situam in cealalta tabara, a minoritarilor.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner