joi, martie 25

Lectia "Catalin Bursaci"

Trec anotimpurile. Se vede pe noi. Dupa noroc, sau poate ca nu, pe unii dintre noi se vede partea frumoasa, optimista a trecerii timpului, pe altii doar partea intunecata.

Am pornit spre gradinita, la fel ca in fiecare dimineata, cu gandul sa fim primii. Cand am iesit din casa ne-a izbit frigul diminetii, asa ca am pornit in mare viteza cu nelipsita tricicleta. Cea de a doua pentru ca pe prima am uzat-o in asemenea masura incat a devenit inutilizabila.

La gradinita, zi obisnuita, rutina. La iesire insa, caldura de primavara capricioasa ne-a facut sa ne transformam in "baba Dochia" si sa lepadam, una dupa alta, hainele cu care porniseram. Cum era si normal, nu mai puteam sa facem nimic fara ochelarii de soare.

Am pornit spre casa, lasand in urma o zi obisnuita de gradinita, cu drumul de dimineata, intalnirea cu ceilalti copii, lectiile-joc, punctele rosii si cele negre, tot. Vremea era atat de frumoasa incat nu mai conta nimic din ceea ce trecuse. Trebuia sa cautam buburuze si furnici, iar pentru asta alergam nebuneste cu tricicleta fara sa ne mai ajutam intre noi (exista o sfoara legata de ghidon, pentru remorcare). De data aceasta, "tata!tata!singur!". Am lungit cat am putut drumul spre casa. Am ocolit si pe la "nenea care sta pe banca" si chiar l-am gasit. N-am avut vreme sa stam la discutie.

Abia cand am ajuns acasa, cand ne-am schimbat si ne pregateam de masa, brusc, a erupt pur si simplu o intrebare: "Ovo nene nu ne-a dat punct rosu! De ce?" Nu stiu daca raspunsul a venit in somnul de pranz sau mai tarziu. Mi-am amintit minutele diminetii in care am sosit la gradinita si faptul ca am facut fotografii. De multe ori ne lasam furati de cate o bucurie de moment si uitam lucruri mai importante. La unele reusim sa ne mai intoarcem. La altele nu.


"Nu poţi vorbi, nu poţi scrie decât despre ceea ce eşti tu, decât despre ceea ce porţi în tine... Scrie, să nu moară acele lucruri pe care le-ai iubit. Să nu moară cei pe care i-ai iubit."

Cătălin Bursaci în Prima carte, ultima carte (1977)

17 comentarii:

angi spunea...

Nimic nu se compara cu primele zile de primavara,doar ochelarii de soare fac diferenta.
Ce incantare pe Stefan ca merge cu bicicleta...singur:).

Si eu ma gandesc ca daca vorbesti sau scri despre persoanele iubite,acestea nu mor niciodata.

Spor la cules de...buburuze si furnici!

Virtualkid spunea...

Cartea lui Catalin Bursaci mi-a influentat foarte mult viata. Am citit-o destul de devreme, apoi am recitit-o. De multe ori! O recomand tuturor!

ana spunea...

..
.... am asteptat sa nu fiu eu prima care scrie, pt ca nu vreau sa stric ceva;
eu cred ca voi ati inceput sascrieti impreuna cartea voastra cu mult inante de a afla raspunsul la intrebarea referitoare la nenea Ovo; cu siguranta, Stefan va continua sa scrie la fel de frrumos;


[daca as putea, as cauta prin lazile care au ramas nedasfacute dupa permutarile mele; cind ma voi simti mai in putere, o voi face; e bine ca ne-ai reamintit d ea; un sf de sapt cu flori, de Florii ]

Virtualkid spunea...

Ana, copilul merge la o gradinita cu predare in limba maghiara. Ovo nene este educatoarea, un om demn de tot respectul.

Adele spunea...

http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/03/25/sa-nu-uiti-darie/


[...] Să nu uităm, niciodată, să le spunem copiilor noştri, cât sunt de importanţi în viaţa noastră. Nu numai pentru că există, ci pentru ceea ce sunt ei.[...]

Brandusa spunea...

Sunteti super !
O desfatare pe seara, sa va citesc.

Virtualkid spunea...

...bucuria pe care putem sa o impartasim este cu atat mai mare!

Adi Vera spunea...

Nu ştiu prin ce miracol, în casa mea existau două exemplare din cartea galbenă a lui Cătălin. În felul acesta, o puteam împrumuta întotdeauna fără ca mie să-mi lipsească vreodată...

Virtualkid spunea...

as vrea sa o cumpar pe cea de a doua!
mi-ar place sa pot sa i-o ofer copilului meu.
pur si simplu, nu o mai am!

Adi Vera spunea...

Dacă dau de una din ele, ţi-o ofer cu plăcere. Dar au rămas în casa părinţilor... E mai complicat. (O fostă cumnată "bibliofilă" a plecat de acolo şi cu lucruri ce nu-i aparţineau...)

Virtualkid spunea...

Constat ca a stiut sa aleaga.

giani spunea...

o caut si eu, m-ai facut curioasa
multumesc pt vizitele virtuale

cafeaua de dimineata spunea...

si eu am citit cartea asta si imi va ramane multa vreme in minte..

Virtualkid spunea...

cafeaua de dimineata:
Nici nu vad cum ar putea fi altfel....

Andryan spunea...

A fost o carte pe care am citit-o in tinerete si sunt ceva ani de atunci si inca imi aduc aminte ce mult m-a impresionat atunci. As vrea s-o recitesc dar nu stiu unde as putea-o gasi. In primul rand sunt extrem de curios cum voi vedea lucrurile acum ,dupa trecerea atator ani. Oare o voi percepe la fel? Voi retrai emotiile atat de intense de atunci? Sper s-o gasesc

Virtualkid spunea...

@Adryan:
Eu am pastrat-o si o recitesc din cand in cnd. Este incredibil cate de multe sensuri descoper la fiecare noua lectura.

Anonim spunea...

Catalin a fost un copil ok..ce nu stie multa lume este ca marea duamna Zoica,asta e numele ei dar nu-i placea ca era de vaca!n-avea timp nici de copil,nici de sot!Asta e,duamna avea o singura ocupatie..banii..Andrei a fost un tata exemplar,el spala,gatea,avea grija de Catalin!Dupa moartea lui Cata,Cristina nu se mai satura in publicarea asa zisei carti a fiului,bani,bani,bani....!Asta e adevarul,dar precis deranjeaza,nu va fi publicat!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner