joi, ianuarie 27

Fard risipit prin lume

Astăzi, pe stradă, am întâlnit o tânără care semăna izbitor de bine cu o alta, pe care o ştiam de pe vremea în care îmi făceam veacul în LMK-ul din Galaţi. Ceea ce m-a izbit a fost tocmai seninătatea pe care o avea pe chipul nefardat, frumuseţea care răzbătea prin toţi porii pielii. Cu siguranţă mergea la şcoală. Nu îi păsa nici de gerul pătrunzător, nici de ora destul de târzie. Din toată atitudinea ei se vedea că are toată viaţa înainte şi că orice putea fi corectat, reluat şi îmbunătăţit.
Am trecut fără să-mi ştie gândul, fără să-i pot spune că tânăra pe care o ştiam eu s-a stins anul trecut, departe de casă, departe de ţara, departe de aproape tot ceea ce îşi dorise pe vremea în care avea obrazul nefardat.
Între timp, a căzut încă o mască.

..........

2 comentarii:

Doinitza`s cakes spunea...

frumos si in acelasi timp trist,e atat de dureroasa moartea in sine pt.cei care raman,poate cei care se duc sunt fericiti,au gasit o lume perfecta,mai buna

Virtualkid spunea...

Doinitza`s cakes:
Povestea este adevarata, 100%.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner