Lecţiile de pian le bifăm cu rigurozitatea ceasului elveţian, în speranţa că efortul acesta poate să fie începutul unei poveşti în cheia sol. Semnele sunt dătătoare de mari speranţe, aşa cum ne spune doamna profesoară. Mai mult decât atât, se pare că şi plasarea lecţiilor la începutul zilei, înainte de grădiniţă face ca receptivitatea viitorului pianist să atingă cote maximea; adică au început să se vadă rezultate concrete, deja.
Dar, pentru că "sângele apă nu se face", în timp ce ne intreptam (aproape în fugă) către grădiniţă, am auzit în spatele meu un gângurit; era un cântec care îmi părea cunoscut, aşa că am întrebat:
- Ce se aude?
- Am dat drumul la muzica de la bicicletă!
- Cum aşa?
- Am apăsat pe butonul asta.
Aşa am aflat eu atât de târziu că bicicleta are "muzică la buton". Dar şi mai interesant este că piesa din această dimineaţă era plină de semnificaţii legate de polivalenţa artistului biciclist. Doamnelor şi domnilor, AcDc are urmaşi unde te aştepţi mai puţin.
4 comentarii:
hehehe, copiii o iau repede înaintea părinţilor la descoperiri se pare... M-am apucat să mă uit la filmuleţul cu el şi nu m-am mai putut opri decât după încă vreo 5 reprezentaţii de-ale artistului în devenire. Mă bucur că merge bine pianul!
puideblog:
Iregistrarea este facuta inainte de a implini trei ani, deci acum cu mai bine de un an in urma.
Cat despre pian, sperantele sunt mari... speram sa avem si puterea sa o tinem tot asa.
Ei, money talks? Nu-i prea devreme? :D
@silavaracald:
Este o simpla intamplare. Pur si simplu... i-a placut piesa, fara sa stie ce canta.
Trimiteți un comentariu