Doors, 3 iulie 1971, Paris: The end

Îmi doresc ca fiul meu să ajungă să cunoască şi să preţuiască muzica şi versurile pe care un om a reuşit să le unească într-o armonie aproape perfectă, în contrast evident cu dezechilibrul total în care şi-a trăit aproape toată viaţa.
Se spune în mod obişnuit că performanţa, superlativul oricărei reuşite din viaţa unui om nu poate veni decât dacă eşti pregătit să plăteşti preţul şi să te supui unei ciudate legi a compensaţiei. Jim Morrison a plătit acest preţ, poate chiar unul cu mult mai mare decât ar fi fost nevoie, dar el a fost în toată viaţa sa unul care a plusat la toate mizele. Este adevărat, de multe ori a jucat la cacialma, însă indiferent cât de mult a pierdut, muzica a fost locul în care a câştigat mai mult decât şi-ar fi putut imagina.
3 iulie 1971, Paris - The end!