vineri, iulie 15

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Mă tot străduiesc să nu mai fiu trufaş nici măcar atunci când aş avea un motiv. Uneori am satisfacţii care vin din lucruri atât de simple, dar atât de profunde încât nu îmi mai este ruşine nici dacă mi se umezesc ochii atunci când sunt şi alţii în preajmă.

În urmă cu patru ani şi puţin, atunci când mi s-a născut superlativul absolut al realizărilor personale, am plantat un pom fructifer în faţa casei bunicilor de la Idrifaia.
Astăzi, la ceas târziu, în casa noastră au sosit primele mere din producţie proprie. Niciodată nu am jinduit mai mult la nişte fructe. Anul acesta sunt şase mere mari şi late.
Nu le-aş da nici pentru marile averi ale lumii! Niciodată!
Am ajuns să am propriul "Praslea cel voinic şi merele de aur”.

2 comentarii:

puideblog spunea...

cel mai frumos superlativ absolut ever! tata a plantat când m-am născut eu un cireş, care e încă în perfectă stare de funcţionare:) felicitări pentru merele eco, eu nu mai găsesc pe nicăieri mere decât din import, când o să mai crească mărul vostru şi n-o să aveţi vreodată ce face cu merele, treceţi-mă pe lista de cumpărători!

Virtualkid spunea...

@puideblog:
Anul acesta nu au fost decat sase mere mari si late. Adica.... ma rog!
Mici si inguste!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner