...A psevdofiarelor

"Mult te rog, îţi fac ispită, vrednic fabulist:
zi-mi ceva de o Aspidă şi de-un Vasilisc.
Inimă-i răzbită, sufletul ucis,
de colţi de Aspidă, ochi de Vasilisc."

Oare câţi ani trebuie să mai treacă până ca hazardul să mai aşeze în albie comună alţi oameni care să simtă la fel, să se completeze cu atâta desăvârşire, să înfăptuiască magia naşterii unei muzici coborâtă parcă din ceruri, o muzică cu filon românesc, unul care merge până în străfundul începuturilor.

Astăzi este ziua de naştere a unuia dintre părinţii celei mai complexe şi mai ofertante producţii din muzică românească a ultimilor ani. Bunicul Şerban Foartă rămâne unul dintre pururea ţinerii care iubesc muzichia şi îi tălmăcesc şi răstălmăcesc cuvântul.

Şi astăzi, după atâţia ani, aşa cum scria poetul Adrian Păunescu pe prima copertă a albumului Cantafabule, totul este numai o chimie a echilibrului între "energie şi tandrete”, iar fabulosul poate sa coboare printre noi prin cuvântul bine meşteşugit:

"...A psevdofiarelor cânt viaţa-neviaţa
care nu se trece ca topită gheaţa,
nu se risipeşte în văzduh ca ceaţa,
nice nu se rumpe ca subţire aţa,
au se ovileşte ca bătrână faţa;
căci de zboară-mi zboară altfel decât raţa,
se ivesc pe lume nu din ou ca raţa,
nici nu-mi pasc fâneaţa-n toată dimineaţa,
ci-şi păstrează pururi harul şi verdeaţa,
taina şi dulceaţa,-
fiindcă nici viaţă nu le e viaţa!"
.