Nu m-am putut abţine niciodată să visez la lucruri pe care nu le puteam avea, dar niciodată nu m-am abandonat complet gândului iluzor. Mereu m-am asigurat că există un rapel pentru iluziile mele.
Tocmai am fost nevoit să abandonez o fantasmă abia începută. Acum, la fel ca atunci când te trezeşti dintr-un vis frumos, dimineaţa, dar nu te înduri să-l abandonezi şi te amăgeşti încercând să reintri în el, astfel sînt aninat în rapel, incapabil să iau o decizie rapidă. Sînt prea extenuat ca să pornesc pe fir în sus, să înfrunt situaţia, prea mândru ca să cobor cu picioarele pe pământ.
Deocamdată mai rămân în rapel, poate se întoarce visul.
2 comentarii:
Ai descris perfect ceea ce eu simt, dar nu pot exprima.
@vienela:
Nu trebuie decat sa incerci.
Trimiteți un comentariu