marți, octombrie 11
Aeroportul personal
Nu mă mai satur să-l privesc uneori, mai ales atunci când se joacă din toată ființa, când preocuparea pentru ceea ce face, își imaginează în poveștile pe care și le construiește singur se transformă aproape în stare de transă. Avioane, elicoptere, navete spațiale, fel de fel de zburătoare adunate toate în jurul său îi acaparează complet mintea, i-o subjugă total jocului, la fel cum pe mine, acest tablou, mă face să nu-mi mai doresc decât sănătate, atât!
Restul vin singure...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
wow, aeroportul lui e mai tare decât ăla din Frankfurt!
@puideblog:
Nu stim, dar poate ca o sa reusim sa ajungem si sa facem o evaluare comparativa.
asa inteleg ca micutul tau va urma facultatea de aerospatiale!?
@Pato Basil:
Cine poate sa stie. Pentru moment, i se taie respiratia la tot ceea ce este legat de zbor.
poate e un semn!... mi-ai zis ca a si zburat. Sau de ce nu poate spre o cariera de pilot
@Pato Basil:
Eu sper sa se tina tot mai serios de pian, iar de zburat sa o faca doar intre orasele in care o sa concerteze....
Pe când o machetă de avion să o asambleze singur? :P
@Diana:
Am avut o tentativa, insa nu a trezit un interes prea mare.
Trimiteți un comentariu