.
Aproape toti cei din jur, cunoscuti sau straini cu care nu am sa schimb probabil niciodata vreo vorba, nici macar un salut, se mobilizeaza ca sa puna umarul pentru una dintre cauze, sa lupte pana la epuizare pentru o idee, sa se jertfeasca pentru un ideal. Aproape ca ai putea sa-i spui chiar si isterie, judecand dupa felul in care se petrec toate acestea, dar ar mai putea purta si numele de
nenorocire. Oameni in toata fierea, parinti de copii uitati in fata televizoarelor, isi pierd energiile in sezatori nelucrative, facand scenarii, emanand edicte, golind pet-uri dupa pet-uri din cea mai ieftina bere si sperand sa castige jeep-uri pentru care nu ar avea bani nici macar sa achite impozitele...
Ma uit cu tristete in jur si constat ca nu mai este nimic nefiresc sa intri intr-o casa si sa constati ca nu mai exista o biblioteca, oricat de amarata. Cartile, acolo unde mai exista, se afla in cutii, ingramadite intr-un colt de magazie. Aproape ca nu mai au nicio valoare!
In timpul acesta, ca o urmare fireasca, nestiuti sau nerecunoscuti de nicio statistica oficiala, constienti de drepturile lor de cetateni europeni, la referendumul pentru suspendarea presedintelui incep sa apara probele materiale ale succesului reformei din invatamant: votantii care se semneaza pamand degetul acolo unde ar trebui sa manuiasca penita. Ei vor fi o parte dintre cei care de acum inainte isi vor exprima parerile despre soarta intregului popor.
Fara sa para a observa cineva dintre cei care sunt la timona, "Titanicul" isi continua cu trufie marsul spre impactul final, in timp ce noi, cei cu creierul pane gata de folosit in luptele electorale cantam pe puntea superioara imnul cucoanei Europa, o cocota ajunsa matroana autoritara. Ea ne spune de ani de zile "cu cine, cand si cum", iar noi, docili, ne straduim de fiecare data sa ii demonstram ca putem si mai mult decat isi imagineaza ea, cocota.
Ca ne place sau nu, nu mai este mult timp pana o sa asistam la reabilitarea lui Ceausescu, nu pentru ca l-am regreta pe el, ci pentru ca nu-i mai suportam pe cei de acum, politicienii nascuti nu amprenta mindiunii impregnata direct in ADN. Aceasta tagma a fariseilor nu o sa ne mai lase nicio sansa la viata tihnita si o sa ne oblige sa iesim in strada ca sa fluturam steagurile rosii, ale
capitularii fara de conditii.
3 comentarii:
Cred ca pui mult prea mult suflet. Canalizeaza-ti sentimentele si energia asupra acelor lucruri si activitati pe care le poti schimba, asupra oamenilor la care tii. Monica
@Monica:
Nici nu banuiesti cat de mult mi-as dori sa se poata, insa realitatea mediului in care traiesti iti afecteaza brutal existenta.
da
Trimiteți un comentariu