Turneul e-on 2013, Targu Mures

Emotii de dimineata....
Ne-am trezit fara nicio ezitare, Peste doua ore o sa fim pe gazon, in primul meci de la "turneul e-on".
Emotii, emotii multe!

Primul trofeu, prima dezamagire

Zi de sambata, ploioasa. Ziua nationala. Noi, inca somnorosi, pornim spre in mare graba la lectia de pian, apoi catre Reghin. Participam la "Turneul de minifotbal Unirea - Reghin, 2012".
Program incarcat, jocuri multe, echipe bine pregatite. Jucam bine si castigam meci dupa meci. Suntem lideri in grupa si ajungem in finala turneului. Adversara noastra este organizatoarea turneului, Avantul Reghin.
Meciul incepe bine pentru ACS Speranta, iar jumatatea intalnirii chiar conducem cu un gol. La acest scor, "speranta mea" scapa singura spre poarta adversa, cu mingea la picior. Imi simteam pulsul in tampla asteptand sa-l vad fericit, felicitat de colegii sai de echipa, insa, unul dintre colegii lui l-a ajuns, ba chiar i-a luat mingea de la picior impingandu-l doar pentru a scapa ulterior mingea in afara terenului. Aproape ca nici nu as fi vrut sa stiu ce era in sufletul puiului meu...
La faza imediat urmatoare echipa adversa a egalat cu un gol norocos. Asa s-a incheiat si partida, egal, apoi am pierdut trofeul de campioni la penalty.
Festivitatea de premiere a fost un calvar. Micul meu jucator a plans cu spume. As spune ca este si aceasta o experienta necesara, dar tot greu ramane acest spectacol al deznadejdii, cu atat mai mult ca cat victoria a fost atat de aproape.

Speranta mea strange la piept primul sau trofeu, in timp ce ochii nostri plang. O sa inteleaga mai tarziu de ce lacrimile mele erau de fericire! Si tot atunci o sa ma ierte pentru bucuria mea, primul lui trofeu!

Botez cu iarbă verde și apă de ploaie

Pentru prima data am coborat ghetele antrenorului in iarba verde, adevarata a unui stadion din Turda. Intamplare simpla, in care o mana de copii au fost dusi cu masinile parintilor lor cale de 80 de kilometri pentru a-si masura fortele cu alti copii, poate chiar viitorii lor adversari, poate chiar colegi sub culorile marilor cluburi ale tarii sau ale lumii. Ce anume ne poate impiedica sa visam?
Ieri, pe o vreme inchisa cu ploaie marunta, grupele ACS Speranta 2005 si 2006 si-a trecut intre realizari si primele partide jucate pe gazon adevarat.
Dar si mai important, micul meu campion a fost titular in ambele partide, ba chiar a reusit sa marcheze un frumos gol din actiune in partida cu copiii care sunt mai mari cu doi ani decat el. Am fost atat de fericit fericit incat am indraznit sa ma gandesc ca aceasta ar putea fi calea lui, ca eforturile sale sunt bine coordonate si ca ar putea fi un mare performer. Am ascultat aprecierile antrenorului dupa meciuri si am inteles ca "speranta" da primele semne ca mingea incepe sa-l asculte. Mai trebuie numai sa formam si caracterul de luptator cu gandul  la uralele viitoarelor arene. Pana atunci, a fost pentru prima data si capitanul echipei.

Primul antrenor, prima "Speranta"

Cine ar fi crezut ca lucrurile o sa se petreaca intr-un ritm atat de alert? Oricat optimism prostesc (parintesc) as fi avut tot nu indrazneam sa ma gandesc in urma cu mai putin de doua luni, atunci cand il duceam de mana la primul sau antrenament, ca intr-un timp atat de scurt o sa ajungem sa traim bucurii atat de intense. Asta cu atat mai mult cu cat grupa din cadrul ACS Speranta la care ne-am "legitimat" este una cu copii mai mari cu unul sau doi ani. Ne-am inscris cu gandul ca in timp o sa prindem un loc in echipa, iar acest lucru s-a intamplat cu mult mai devreme decat ne-am fi inchipuit, gratie increderii onorante pentru noi pe care a aratat-o antrenorul Dan Ungur. La primul turneu oficial, Stefan a fost titular, desi este cel mai mic jucator din cadrul acestuia, in echipa cu cea mai scazuta medie de varsta.
Imensa ne-a fost bucuria atunci cand mezinul a reusit sa si marcheze primul (si singurul deocamdata) gol al echipei noastre. O fi un semn?

Cu "Speranta" in suflet, cursa a inceput, spre necunoscut.

Ședință tehnică - ACS Speranta

Speranta este unul dintre cele mai frumoase dintre cuvintele care pot fi asociate cu un proiect dedicat educarii copiilor, indiferent de scopul concret pe care si-l propune. Ce nume mai potrivit ai putea sa gasesti care sa descrie mai fidel sentimentul pe care il ai atunci cand te decizi sa il duci, de mana, la primul antrenament, la primul meci oficial. Dar atunci cand tu, parintele de pe margine, alergi ca sa ii ingrijesti rana primei accidentari, sa-i stergi primele lacrimi de durere, sau doar de ciuda penru prima infrangere.
Toate acestea, dar si altele, sunt visele pe care parintele le aduna intr-un balon de sapun, fara sa-i pese de fragilitatea lui. El spera si se lupta pentru ca puiul lui sa capete puterile de a razbuna toate neimplinirile de care a avut parte, meritate sau nu.
Dar, inainte de toate, de glorie si implinire materiala, speranta se leaga si de atmosfera din cadrul echipei, de conditiile creeate pentru nesterea unor viitoare caractere, ale unor prietenii care sa infrunte timpurile...
Imi este drag de fiecare data cand il vad pe antrenor cum incepe fiecare antrenament, foarte serios, cu o sedinta tehnica. Printre ei sunt viitorii campioni, nu trebuie decat sa-i asteptam, fara sa ne pierdem... "Speranta".

I love me

Trag speranța ca Dumnezeu să fie bun și drept și să mă secere înainte de a-mi lua mințile în asemenea măsură încât să nu mai existe decât greșelile altora și atât!

Îmi secătuiesc și cea de pe urmă vlagă proștii care s-au născut, trăiesc și îi omoară (totdeauna!) pe alții având certitudinea dreptății absolute.

Pentru ei, nimeni, niciodată, nu va reuși să inventeze argumentul care să le pătrundă platoșa ego-ului atotștiutor.

Fi-mi-ar silă!

Drumuri prin vămile vieții

Uneori este mai greu, alteori pare a fi incredibil de ușor.
Diminețile sunt aproape toate la fel, nu diferă decât butaforia mediului în care ne ducem existența. Pe lângă toate acestea încercăm să trecem nepăsători, păstrând privirea mereu înainte, către locul în care trebuie să ajungem.

Dacă o să reușim, toate acestea vor fi prețul, dacă nu, vor fi toate cele pe care le-am pierdut fără rost, de cele mai multe ori alergând fără zăbavă.

Ne este drumul plin de vămi și la fiecare trebuie să lăsăm câte ceva în urmă, dar fiecare plată ne dă dreptul să ducem speranța și mai în larg.

"Poţi trece peste
ceremonile timpului,
anotimpului,
cu un fel simplu
de-a fi nechibzuit."

*(Nicolae Oancea-Poeme)

Cantec pentru Szandika

Szandika este fina noastra. Ne este draga si vrem sa-i spunem “la multi ani”, astazi cand implineste niste ani (pentru ca respectam dreptul ei la cochetarie nu o sa spunem si numarul).

Acesta este darul nostru pentru ea: speram sa gasim cat mai multi oameni care, pret de o clipa, sa se gandeasca la ea, sa-i transmita energia gandurilor curate, la fel ca intr-un joc de copil plin de speranta.

"Copilaria... mai intotdeauna ea trezeste in sufletul omului un sentiment de melancolie?:lumea tihnei in care viseaza gingas si cu sfiala mugurul omenesc ce abia se deschide la viata. Varsta de aur?? Nu, varsta neputintei si a sensibilitatii aproape bolnave."
(Ivan Bunin)