marți, ianuarie 24

"Cu multă jenă, dar m-am întors..." - Shoichi Yokoi


Există povești aproape imposibil de crezut, întâmplări care depășesc orice limită a înțelegerii și reușesc să dovedească faptul că realitatea întrece întotdeauna imaginația.

În seară zilei de 24 ianuarie 1972, doi bărbați care traversau jungla din Guam, în lungul micuțului râu Talafofo, în timp ce verificau capcanele pe care le puseseră în prealabil au făcut o descoperire șocantă: un om cu aspect de sălbatic, îmbrăcat cu haine confecționate din ceea ce îi oferea flora din zonă. Inițial l-au crezut a fi un localnic, însă în scurt timp și-au dat seama că nu era deloc așa.

Shoichi Yokoi, acesta era numele lui, se ascundea într-o peșteră de 28 de ani, nevenindu-i să creadă că războiul se încheiase. Timpul încremenise, dar pentru el, soldatul imperial japonez, rușinea capturării nu era de acceptat. Dovedind o consecvență incredibilă, atunci când s-a întors în Japan, a rostit câteva cuvinte care au intrat apoi în folclorul popular:

"Cu multă jenă, dar m-am întors."

3 comentarii:

elena chiriac spunea...

conștiința face diferența între oameni!

acuvio spunea...

Nu ştiu unde aţi găsit subiectul, îmi aduc aminte de acesta din anii ‘70 şi eu am fost impresionat atunci de fanatismul acelei generaţii. Găsise nişte ziare vechi, dar refuza să creadă că Japonia a fost învinsă, a trebuit să fie căutat şi adus fostul lui comandant, era în viaţă, de la care a primit ordinul să se predea americanilor. Aceştia l-au eliberat imediat şi ajuns în Japonia împăratul l-a iertat oficial pentru că s-a predat!

Max Peter spunea...

Poate fi şi acesta un model de conduită, este un om pentru care onoarea a fost întotdeauna mai presus de orice altceva!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner