Stand by me - John Lennon

Frustrările își au viețile lor, chinul și otrava fiind regurgitate repetat, iar și iar, până când tot acest buboi ajunge să spargă, să erupă într-o eliberare dureroasă, dar necesară.
Moartea, ca bornă finală a unei existențe obișnuite nu este nici măcar un prilej de punere în balanța a plusurilor și minusurilor care au existat. Asta atunci când vorbim despre oameni obișnuiți.
Copil fiind, am fost fascinat de faptul că, undeva în lume, cineva putea să moară pentru un autograf, la fel cum și mai mirat eram de faptul că altcineva era capabil să înfăptuiască o astfel de pornire. Poate chiar mână care l-a ucis a fost cea care l-a urcat pe soclul fabuloasei sale legende, chiar dacă postumă.
Astăzi este acea "ziua" al lui John Lennon, zi în care îmi vine să-i strig în văzduh, iar și iar, Stand by me!

După treizeci de ani

Din punctul de vedere al lui John Lennon nu s-a schimbat nimic. Nici nu ar mai fi avut cum. Totul a încremenit în zăpada din Central Park.
În momentul dispariţiei sale, nu mai era doar un fost Beatles.... era o stea gata să se repozitioneze în universul rock. Asta dacă nu s-ar fi întâmplat să se piardă într-un fel gaură neagră.
Ecourile împuşcăturii de acum treizeci de ani se mai aud şi acum pe aleile parcului, ca un bocet neputincios care îşi cantă eroul.

Acum câteva minute, unul dintre primii prieteni din această lume (virtuală) ne-a lansat o chemare foarte potrivită cu povestea aceasta.

Chiar aşa, “Coming back to (real) life”.
.