Nimic fără

Dimineaţă am văzut o ştire care mi-a făcut foarte mare plăcere. Nişte oameni, aproape neştiuţi au muncit pentru o soluţie educativă inovativă. Binenteles că maturul care o încearcă este tentat să spună că este o joacă şi poate chiar are dreptate, însă, cine are răbdarea să îl testeze pe copii se poate să îşi schimbe complet părerea. Nimic nu este mai plăcut decât să înveţi în timp ce te joci, iar abecedarul virtual gândit de către Adina Tulbure este o posibilă soluţie de acest gen. Pe mine a reuşit să mă convingă, aşa că i-am scris şi m-am oferit să o ajut să îşi promoveze produsul, atât cât pot eu cu acest blog.

Mi-a răspuns la scurt timp, mulţumindu-mi într-un fel de generozitatea din Săptămâna Mare: o icoană desenată şi colorată de unul dintre copiii săi. Aştia sunt oamenii care merită ajutaţi, cei care au învăţat o lecţie simplă: nimic fără Dumnezeu!

Vrem sa fim cititori

Am reinceput lectiile! In urma cu aproape un an, reuseam performanta de a recunoaste douazeci si una de litere din douazeci si sapte. Pentru ca am simtit ca a slabit interesul, iar exercitiile incepusera sa fie mai dificile, am cautat alte lucruri potrivite invatarii. Nu o sa fortam nici acum, insa, vrem sa fim cititori, cat mai repede cu putinta. Se pare ca acum sunt sanse mai mari sa pastram cadenta. Zilele trecute am avut o discutie despre desenele pe care poate sa le vada la calculator si felul in care le gasesc. Pare sa fi inteles si el ca doar daca stiu literele pot sa fac asta.
Lectiile dureaza putin, uneori, cateva minute.
Cu toate acestea am reusin sa scriem (impreuna) cateva cuvinte.
Eu sant foarte fericit pentru ca ii sta creionul in mana foarte natural.
Sa fie intr-un ceas bun!