Prâslea cel voinic și merele de aur

Îmi place să am bornele mele în viața, pe care să încerc să le transmit, să le înmulțesc semnificațiile dar și valoarea.

Aproape neobservată, una dintre întâmplările acestui an mi-a umplut sufletul de o bucurie plină, greu de cuprins în sufletul meu. Pomul plantat atunci când mi s-a născut copilul a intrat pe rod. Chiar dacă nu au fost decât șase, pentru mine a fost cea mai bogată recoltă, fără de preț. Din acest an, Prâslea cel voinic își are propriile mere de aur.

Până la urmă, rodul este tot ceea ce așteptăm!

Strainul

“Din pacate, dispar nişte repere extraordinare. Am fost foarte legat de Adrian Pintea, de Moţu’ Pittiş si de Ştefan Iordache.
În doi ani au murit foarte multi dintre cei cu care eu ma identificam. E un soc, vorbesti cu un om si la o luna jumate afli ca nu mai e. Cand a murit mama mea, ma miram de ce mai trece tramvaiul. Viata merge, nu are treaba ca a murit Doina Minculescu, maica-mea. Nu poti fi pregatit pentru asa ceva. Este neputinta, frustrare, negare si pe urma e o resemnare cumplita, ca si cum te tai şi nu te doare imediat.” (Cristian Minculescu - interviu Adevarul).

In aceasta primavara l-am vizitat pe maestrul Stefan Iordache. “Regele scamator” nu mai era acasa! Redevenise “strainul”.

Ma asteptam la mai multe gesturi de acest fel.