
Astazi ne-am uitat la meci. Am incercat sa-i transmit copilului un sentiment asemanator celui pe care il resimteam cu ani in urma, atunci cand Universitatea Craiova incepea povestea viitoarei noastre trufii:
Benfica Lisabona - Universitatea Craiova: 0-0
Universitatea Craiova - Benfica Lisabona: 1-1
Dinamo si Steaua au venit firesc!
Nu am incercat sa discut cu el despre ceea ce a reusit un tanar din Pechea, la ora la care el mai dormea inca, dincolo de ocean, numai pentru ca nu as vrea sa cultiv agresivitatea atat de devreme. Desi, stiu ca va veni si acest moment.
Ne-am bucurat la toate golurile, indiferent de poarta, am numarat secundele pana la sfarsit, desi nu stiam cate mai sunt. Era mai important sa traim speranta reusitei.
Inca suntem in faza in care invatam spiritul sportului. Oare pana ajunge la maturitate va mai folosi la ceva? Cinismul a patruns atat de adanc in toate sporturile incat nici formula 1 nu ne mai face sa punem ceasul sa sune ca sa vedem cursa din China cu Vettel in pole-position.
In ce lume am ajuns sa traim daca Steaua, mostenitoarea amintirilor de pe Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, a furat-o cu 5-1 ?
Totusi, sper sa ne gasim un drum in sport. Intr-un sport! Fetele de la Oltchim ne-au bucurat, cu Hagi in tribuna. Poate ca povestea trebuie spusa mai departe.