Se afișează postările cu eticheta litere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta litere. Afișați toate postările

joi, august 23

Tipograful.ro si povestea din trecut

Mi s-a intamplat in copilarie sa merg intr-o vizita cu clasa intr-o tipografie, iar evenimentul a reusit sa-mi marcheze pentru tot restul vietii intelegerea notiunii de respect pentru cuvantul scris, mai ales cel tiparit prin efortul si chiar sacrificiul celor care culegeau cu pretul propriei sanatati silabele de plumb ale tiparnitelor traditionale.
Imi amintesc foarte clar o incapere din subsolul cladirii, in care se aflau cativa oameni pe care i-am simtit din prima clipa ciudati, fara sa realizez defapt ce anume ii deosebea de ceilalti. Aparent normali, intre ei nu puteai sa nu te simti straniu, cu atat mai mult cu cat nu puteai realiza imediat ce ii deosebea de ceilalti oameni. Iar asta facea ca intalnirea sa fie apasatoare. Cu cuvinte blande, cel mai batran dintre ei ne explica asa cum putea el mai bine cum a inceput meseria aceasta, cat de mult ii placea, alte lucruri banale... Stiu sigur ca nu ii urmaream cu atentie discursul sau legat de placerea cu care muncea. Simteam ca ma minte, ca ceva exista in spatele povestii sale.
Apoi, chiar inainte sa parasim acea incapere de subsol, am realizat motivul pentru care seful omenilor care culegeau literele de plumb ma intriga: culoarea pielii lui, la fel ca si a celorlalti subalterni ai sai, era nefireasca, ei toti aratand ca niste stafii . Aveam sa aflu mai tarziu ca aceasta se datora intoxicarii cronice cu plumb, saturnismul.
In urma cu putin timp, la invitatia unui tipograf, am vizitat o tipografie moderna. M-a purtat peste tot, cu dorinta de a ma ajuta sa inteleg cat mai mult despre activitatea sa si pentru a putea sa vin cu idei legate de site-ul pe care urma sa i-l fac. In timp ce el imi explica cu lux de amanunte felul in care sunt realizate acum tipariturile, fie ca ele urmeaza sa fie carte, brosura, flyer, pliant sau simpla eticheta. Fara sa-i spun nimic, mereu imi revenea in fata imaginea celuilalt povestitor, obligandu-ma sa fac o comparatie peste timp...
Am fost tentat sa-i spun povestea mea din trecut, insa am cazut pana la urma prada propriilor ganduri si amintiri. Tiparnita a murit complet in era digitala, iar cei care alcatuiau cuvintele de plumb s-au prapadit si ei, cei mai multi la modul concret.
Pentru cei curiosi, tipograful.ro este rezultatul efortului a ceea ce numim noi Sodera, mica si modesta noastra intreprindere. Alte vremuri!

duminică, iulie 22

Cititorul


Este imaginea care mi-a uns sufletul in aceasta dimineata de duminica. Am simtit bucurie retinuta, dar temeinica. Bucurie venita din strafunduri, din structura cea mai intima a sufletului meu de parinte. Oare o fi sa am parte ca aceasta bucurie sa devina una de zi cu zi?

Aceasta intamplare, simpla, dar plina de semnificatii, s-a petrecut firesc, fara nicio interventie. Am fost doar un observator, adevarat, unul extrem de fericit.
Copilul meu nu stie sa citeasca, dar pare sa fie copt pentru o noua etapa din viata sa.
A venit vremea literelor, apoi a cuvintelor silabisite cu tenacitate.
Da, inca o data in viata mea, "A-na a-re me-re".
.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner