Intalnirea cu Maxim Belciug
Cel mai probabil, peste timp, aceasta poveste isi va arata adevarata valoare, precum un vin invechit cu stiinta. Poate ca multora o sa li se para un fapt minor, dar poate ca tocmai din acest motiv, ea este cu mult mai de pret. Pentru ca am ratat concertul pe care l-a sustinut cu doua zile inainte, Maxim, artistul incurabil, boemul generos, a facut un gest incredibil. Pentru cei care stiu ce inseamna circulatia din Bucuresti dintr-o zi cu ninsoare nu o sa fie greu sa imi inteleaga stupefactia. Deci, Maxim, a traversat Bucurestiul inzapezit pentru a canta copilului meu.
Ceea ce se vede spre sfarsitul inregistrarii este un semn de mare simpatie din partea copiluilui pentru Maxim. El imita o reclama destul de slaba in care "un pufulet" menit sa promoveze un detergent, sufla spre cei din jur ca sa-i "improspateze".
Si mai interesant este faptul ca, a doua zi, am dus copilul sa manance tot acolo. M-a intrebat daca vine Maxim sa-i cante. I-am spus ca nu poate sa vina pentru ca trebuie sa cante pentru altcineva. A urmat o pauza, apoi, m-a intrebat scurt: "Si cine il sufla pe Maxim?"
M-am blocat! Nimeni nu s-a gandit la asta!
Aici puteti sa gasiti inregistrarile sale.
8 comentarii:
Bag de seama ca pustiul i-a cazut bine lui Paul. Va felicit pentru tot!
Astazi am vorbit pentru prima data cu Paul, desi, amandoi suntem galateni. Copilul ma umple de fericire si ma face sa imi doresc din ce in ce mai putin pentru mine.
Sa nu ma felicitati! Mi-as dori mult mai mult, insa, nu pot!
Un copil norocos!:)
Si cu întrebări...înţelepte.;)
Să vă trăiască!
Multumesc! Asta imi doresc si eu, cel mai mult!
Uite bucuria suprema, copil cu ochii mari, intelepti ... un tata, un fiu, un prieten, si-n fundal sunet de chitara .
Iti multumesc pentru aceste randuri, necunoscuta cu nume de floare!
Foarte intelept copil ... "Si cine il sufla pe Maxim?" replica asta e mai "dureroasa" ca un KO
Eu am luat-o ca pe o confirmare naiva a unei valorii la superlativ.
Doar vorbim despre MAXIM.
Trimiteți un comentariu