Presimt că o să am o zi cam proastă.
Din cât greu fost-a, este cel mai greu.
Dealtfel, zarea va rămâne-albastră
Şi Ştreangul mâine fi-va curcubeu.
Spre mine mă deschid ca o fereastră
În care stă pe gânduri Dumnezeu.
Şi iată vine pasărea măiastră
Şi pasărea aceasta sunt tot eu.
Fragilă-alcătuire şi capcană,
Las corpu-acesta unei alte flori.
O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,
Deşi, vii prea devreme, tu, dojană...
Şi cui să-ncredintez această pană?
Cum să te iau, durere, să nu dori?
(Marin Sorescu, 29 februarie 1936 - 8 decembrie 1996)
....
10 comentarii:
Multumesc pentru remember!
Intodeauna ne uimiti cu ceva frumos...felicitari!
Despre Sorescu, numai de bine, mereu și mereu. :)
”Cum să te iau durere să nu dori?” Superb!
Excelentă alegere poetică... Ai fost foarte inspirat! Gânduri bune, ştrumfilor!
elena marin-alexe:
Este placerea mea!
Mark:
Multe dintre aceste subiecte o sa le reluam la urmatoarea scoala de vara.
silavaracald:
Sunt tentat sa iti raspund in stilul lui Marin Sorescu adica sa te indemn sa cerii sfatul unui medic...
Cristian Lisandru:
Iti multumesc pentru apreciere.
O pretuiesc la adevarata ei valoare!
uite de aia l-am eu citit pînă se albeau nopțile
doctorul:
Cu siguranta, s-au albit cu folos!
Trimiteți un comentariu